IGF-1, hormonul a cărui concentrație este crescută de CJC-1295 și ipamorelină, joacă un rol real și bine documentat în biologia foliculilor pilosi. Această constatare reiese din studiile dermatologice generale. Cu toate acestea, niciun studiu nu a testat în mod specific CJC-1295 sau ipamorelina în ceea ce privește creșterea sau căderea părului la oameni. Orice afirmație în unul sau alt sens – pozitivă sau negativă – reprezintă, așadar, în prezent o deducție probabilă din cunoștințele științifice privind biologia părului, și nu un efect confirmat direct al acestor două peptide.
CJC-1295 și ipamorelina contribuie la creșterea părului?
Există o bază științifică justificată și bine fundamentată care leagă IGF-1 de sănătatea foliculilor pilosi. Merită să o explicăm clar înainte de a discuta ce înseamnă și ce nu înseamnă acest lucru în mod specific pentru CJC-1295 și ipamorelină. O sinteză științifică din 2025, axată pe rolul IGF-1 în regenerarea părului, a descris ceva interesant. IGF-1 este produs în mod natural de celulele papilei pilifere – celule specializate situate la baza fiecărui folicul pilos. Acesta joacă un rol dovedit în prelungirea fazei active de creștere a ciclului pilos, numită anagen. De asemenea, susține formarea vaselor sanguine în jurul foliculului, contribuind la furnizarea nutrienților [1]. Aceeași analiză a menționat că semnalizarea IGF-1 este un regulator important al creșterii foliculilor pilosi și al reparării țesuturilor. Activitatea redusă a IGF-1 a fost asociată cu afecțiuni precum alopecia androgenică. S-a demonstrat că celulele papilei pilifere din zonele afectate de alopecie ale scalpului secretă cantități măsurabile mai mici de IGF-1 decât celulele din zonele neafectate [1].
Studiile pe animale menționate în aceeași literatură oferă dovezi suplimentare în acest sens. Injectarea directă de IGF-1 în pielea șoarecilor a crescut numărul foliculilor pilosi și a prelungit faza de creștere a părului. Acest lucru susține probabilitatea biologică a unei legături între IGF-1 și creșterea părului la nivel mecanic [1]. Este însă important să se precizeze cu exactitate ce arată aceste dovezi și ce nu arată. Aceste studii stabilesc că IGF-1 în sine joacă un rol semnificativ în biologia foliculilor pilosi. Totuși, ele provin în mare parte din studii pe animale, din aplicări locale sau topice, precum și din comparații observaționale ale țesuturilor la oameni. Niciunul dintre acestea nu include CJC-1295 sau ipamorelină. Niciun studiu nu a testat dacă creșterea sistemică a IGF-1 – în întregul organism, prin injectarea peptidului – indusă de aceste compuși specifici produce vreun efect măsurabil asupra creșterii părului la oameni.
Această distincție este importantă. Factorul de creștere aplicat local sau injectat direct, care acționează asupra țesutului cutanat, este diferit din punct de vedere farmacologic de creșterea sistemică a IGF-1 circulant, care are loc în urma stimulării hormonului de creștere în altă parte a organismului.
CJC-1295 și ipamorelina provoacă căderea părului?
La fel cum nu există dovezi directe că CJC-1295 sau ipamorelina favorizează creșterea părului, nu există nici studii publicate care să demonstreze că aceste substanțe provoacă căderea părului. De fapt, cunoștințele științifice actuale privind părul și IGF-1 indică o direcție teoretică opusă temerilor legate de căderea părului. În literatura dermatologică menționată mai sus [1], un nivel redus, și nu unul crescut, de IGF-1 a fost asociat cu o stare mai precară a foliculilor pilosi. Cu toate acestea, merită să abordăm cu prudență relatările neoficiale despre căderea părului care circulă în comunitățile online legate de aceste peptide. Corelația din experiența personală a unei persoane nu dovedește că substanța a provocat un rezultat specific. Acest lucru este valabil în special în cazul unei afecțiuni precum căderea părului, care are numeroase cauze comune – factori genetici, stres, alte medicamente, starea nutrițională – care nu au nicio legătură cu utilizarea peptidelor. Aceste factori pot coincide cu utilizarea peptidelor în mod pur întâmplător.
Întrucât niciun studiu controlat nu a monitorizat rezultatele privind părul la persoanele care utilizează CJC-1295 sau ipamorelină, acest articol nu poate confirma sau exclude riscul de cădere a părului. Afirmațiile în sensul unul sau altul, găsite în discuțiile informale de pe internet, ar trebui considerate ca fiind anecdotice, nu ca fiind stabilite științific.
Relația dintre CJC-1295 și ipamorelină, păr și IGF-1
Legătura științifică principală care leagă aceste peptide, în general, de discuția privind creșterea părului este una indirectă. Aceasta se realizează prin intermediul hormonului comun IGF-1. CJC-1295 și ipamorelina stimulează producția de hormon de creștere, care, la rândul său, stimulează producția de IGF-1 [2], [3]. Se știe din surse independente că IGF-1 joacă un rol semnificativ în ciclul de creștere a părului [1]. Aceasta constituie o ipoteză științific plauzibilă, care merită luată în serios. Creșterea nivelului sistemic de IGF-1 ar putea, teoretic, să susțină sănătatea foliculilor pilosi. Totuși, aceasta rămâne exact ceea ce este: o ipoteză. Ea se bazează pe combinarea a două seturi distincte de studii – efectele hormonale ale CJC-1295 și ipamorelinei, precum și rolul IGF-1 în biologia părului. Nu este vorba despre o descoperire demonstrată de vreun studiu individual care să fi testat legăturile efective pe baza unor rezultate concrete privind părul.
Merită menționat și ceva despre studiile care susțin această teorie. Majoritatea studiilor privind părul și IGF-1 includ fie modele animale, fie aplicarea locală sau topică a IGF-1 direct pe piele, fie observații care compară țesutul din zonele afectate de alopecie cu cel din zonele neafectate. Niciuna dintre acestea nu reprezintă același cadru experimental ca și măsurarea faptului dacă o creștere sistemică a IGF-1, determinată de injectarea peptidului de eliberare a hormonului de creștere, ar modifica în mod semnificativ creșterea părului la o persoană vie în timp.
Având în vedere această lipsă de dovezi, orice afirmații de tip „înainte și după” privind creșterea părului atribuite CJC-1295 sau ipamorelinei, care circulă în mediul de marketing sau în contexte informale, nu sunt susținute de studii directe. Acestea ar trebui tratate cu scepticismul cuvenit.
Limitele dovezilor actuale
Legătura dintre păr și IGF-1 se bazează pe studii dermatologice autentice, supuse evaluării inter pares. Cu toate acestea, aceste studii au fost realizate independent de CJC-1295 și ipamorelină. Ele au utilizat diverse modele de cercetare – studii pe animale, aplicarea locală pe piele și comparații observaționale ale țesuturilor – și nu administrarea sistemică a peptidelor la oameni.
Niciun studiu identificat în literatura de specialitate analizată în cadrul acestui articol nu a testat în mod direct CJC-1295 sau ipamorelina în ceea ce privește creșterea sau căderea părului. Aceasta înseamnă că atât beneficiile potențiale, cât și efectele adverse potențiale rămân posibilități teoretice neconfirmate, și nu fapte stabilite.
Mențiune
Prezentul conținut are exclusiv scop educativ și informativ și nu trebuie interpretat ca sfat medical, diagnostic sau recomandare terapeutică. CJC-1295 și ipamorelina rămân compuși experimentali și nu sunt aprobați de FDA sau de Agenția Europeană pentru Medicamente pentru nicio utilizare medicală, fie că sunt utilizați individual, fie în combinație. Niciun studiu publicat nu a testat direct aceste compuși în ceea ce privește creșterea sau căderea părului la oameni. Compușii descriși aici se bazează pe studii separate privind rolul IGF-1 în biologia părului, și nu pe studii directe asupra CJC-1295 sau ipamorelinei. Orice persoană care se confruntă cu căderea părului ar trebui să consulte un dermatolog sau un profesionist din domeniul sănătății pentru a stabili cauza care stă la baza acestei probleme.
Referințe
[1] Hsieh, W.-J., Qiu, W.-Y., Percec, I. și Chang, T.-M. (2025). Factorul de creștere similar insulinei 1 (IGF-1) în regenerarea părului: căi mecanistice și potențial terapeutic. Probleme actuale în biologia moleculară, 47(9), articolul 773. https://doi.org/10.3390/cimb47090773
[2] Teichman, S. L., Neale, A., Lawrence, B., Gagnon, C., Castaigne, J. P., & Frohman, L. A. (2006). Stimularea prelungită a secreției de hormon de creștere (GH) și a factorului de creștere insulino-similar I de către CJC-1295, un analog cu acțiune prelungită al hormonului de eliberare a GH, la adulți sănătoși. Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 91(3), 799–805. https://doi.org/10.1210/jc.2005-1536
[3] Gobburu, J. V., Agersø, H., Jusko, W. J. și Ynddal, L. (1999). Modelarea farmacocinetică și farmacodinamică a ipamorelinei, o peptidă care stimulează eliberarea hormonului de creștere, la voluntari umani. Cercetări farmaceutice, 16(9), 1412–1416. https://doi.org/10.1023/a:1018955126402