Niciun studiu publicat pe oameni nu a testat CJC-1295 sau ipamorelina în ceea ce privește efectele asupra fertilității, calității spermei sau hormonilor reproductivi. Există însă o serie semnificativă și foarte bine documentată de studii separate privind modul în care hormonul de creștere în sine interacționează cu sistemul reproductiv. Deoarece aceste peptide acționează prin creșterea nivelului hormonului de creștere, aceste studii mai ample oferă un context important, deși indirect, pentru a înțelege ce ar putea, teoretic, să fie în joc.
CJC-1295 și ipamorelina și fertilitatea
Hormonul de creștere joacă un rol bine stabilit, deși secundar, în reproducerea umană. Acest aspect a fost studiat timp de decenii, în principal în contextul deficitului de hormon de creștere și al tratamentului infertilității, și nu în mod specific în ceea ce privește peptidele care eliberează hormonul de creștere, precum CJC-1295 sau ipamorelina. O analiză cuprinzătoare din 2023, care a evaluat efectele hormonului de creștere asupra gonadelor umane adulte, a evidențiat un aspect interesant. Receptorii hormonului de creștere sunt prezenți în testicule și ovare. Hormonul de creștere poate influența sensibilitatea gonadelor la hormonii reproductivi care controlează direct fertilitatea, mai precis FSH și LH. Acest lucru se realizează în mare măsură prin interacțiunea cu IGF-1, și nu prin acțiunea sa ca factor principal care stimulează funcția reproductivă în sine [1]. Aceeași sinteză a discutat modul în care suplimentarea cu hormonul de creștere a fost studiată ca terapie adjuvantă în anumite contexte de tratament al infertilității, atât la bărbați, cât și la femei. De obicei, aceasta s-a referit la persoanele care prezentau deja un deficit documentat de hormon de creștere, și nu la persoanele cu niveluri normale ale acestui hormon care doreau îmbunătățirea fertilității [1].
Este important să înțelegem ce arată această serie de studii și ce nu arată. Este vorba de studii privind chiar hormonul de creștere, administrat de obicei direct, pe populații selectate special pentru că prezentau un deficit hormonal. Acestea nu includ CJC-1295 sau ipamorelină. Niciun studiu nu a testat dacă creșterea nivelului hormonului de creștere obținută indirect prin intermediul acestor peptide eliberatoare de hormon de creștere, la persoanele fără deficit de hormon de creștere, produce vreun efect comparabil asupra fertilității.
CJC-1295 și ipamorelina și fertilitatea femeilor
În ceea ce privește efectele specifice asupra fertilității femeilor, aceeași analiză din 2023 a descris rolul dovedit al hormonului de creștere în funcționarea ovarelor. Aceasta include influența sa asupra dezvoltării foliculilor ovarieni, asupra producției de hormoni la nivelul ovarului, precum și prezența receptorului hormonului de creștere pe celulele din întregul tract reproductiv feminin [1]. Alte studii de sinteză privind fiziologia reproductivă mai amplă a hormonului de creștere au descris utilizarea acestuia în anumite contexte de reproducere asistată. Hormonul de creștere a fost studiat ca supliment menit să îmbunătățească calitatea ovulelor și răspunsul la tratament, în anumite populații de paciente supuse procedurilor de fertilitate. În ceea ce privește ipamorelina în mod specific, există un singur studiu relevant pe animale. Studiul efectuat pe pești tilapia a analizat efectele agonistului grelinei, acetatul de ipamorelină, asupra axei reproductive. S-a demonstrat că administrarea a dus la creșterea numărului de celule reproductive în dezvoltare, împreună cu un nivel crescut al hormonului luteinizant și al hormonului steroid sexual asociat la această specie [2].
Este o adevărată descoperire demnă de menționat. Totuși, aceasta provine dintr-un studiu realizat pe pești, ceea ce reprezintă o distanță evolutivă și fiziologică semnificativă față de biologia reproductivă a femeilor. Nu a fost efectuat niciun studiu comparabil pe mamifere sau pe oameni, în special cu utilizarea ipamorelinei.
În ceea ce privește menopauza în mod specific, niciunul dintre studiile identificate în această serie nu a analizat CJC-1295 sau ipamorelina în legătură cu modificările hormonale sau simptomele menopauzei. Aceasta reprezintă o lacună reală și totală în ceea ce privește dovezile, și nu un domeniu în care ar exista măcar descoperiri preliminare.
CJC-1295 și ipamorelina și fertilitatea bărbaților
Studiile clinice efectuate pe oameni, care leagă în mod specific hormonul de creștere de fertilitatea bărbaților, oferă dovezi ceva mai semnificative decât cele referitoare la femei. Totuși, merită menționat faptul că aceste studii se referă la hormonul de creștere în sine, și nu la CJC-1295 sau ipamorelină. Un studiu clinic demn de remarcat, realizat pe oameni și publicat în revista „Fertility and Sterility”, a analizat tratamentul cu hormonul de creștere la bărbații cu infertilitate, la care s-a identificat o răspuns deficitar la hormonul de creștere. Studiul a demonstrat că tratamentul cu hormon de creștere pe o perioadă de 12 săptămâni a fost asociat cu o creștere semnificativă a motilității spermatozoizilor la acești bărbați. Nivelurile de estradiol, testosteron, prolactină, FSH și LH au rămas neschimbate pe toată durata studiului [3]. Aceasta este o descoperire semnificativă și direct relevantă la om. Este însă important să se precizeze exact ce anume stabilește acest studiu și ce nu. Studiul a implicat administrarea directă a hormonului de creștere, într-o populație specifică deja identificată ca având o reactivitate redusă a hormonului de creștere. Nu a fost testat un stimulator al hormonului de creștere, precum CJC-1295 sau ipamorelină. De asemenea, nu a inclus bărbați cu niveluri inițiale normale ale hormonului de creștere.
În ceea ce privește ipamorelina în mod specific, caracteristicile sale farmacologice inițiale au inclus teste pe animale, mai precis pe porci. Aceste teste au arătat că substanța, alături de stimulatorii ai hormonului de creștere asociați, testați la acea vreme, nu a influențat în mod semnificativ nivelurile de FSH, LH, prolactină sau TSH. Acest lucru sugerează un anumit grad de selectivitate hormonală specifică căii hormonului de creștere, și nu o interferență extinsă asupra altor hormoni importanți din punct de vedere reproductiv în acest model animal [4].
Acesta este un semnal liniștitor în domeniul farmacologiei veterinare. Totuși, nu este același lucru cu un studiu dedicat fertilității sau calității spermei la oameni. Nu a fost publicat niciun astfel de studiu privind CJC-1295 sau ipamorelina la bărbați.
Limitele dovezilor actuale
Imaginea de ansamblu în acest caz este una a unor dovezi relevante, dar indirecte. Există date clinice solide obținute pe oameni care leagă hormonul de creștere în sine de motilitatea spermatozoizilor și de stabilitatea hormonilor reproductivi în anumite populații [1], [3]. Studiile pe animale privind ipamorelina sugerează în mod concret că aceasta ar putea să nu afecteze în mod semnificativ alte hormoni reproductivi, cel puțin la una dintre speciile testate [4]. Există, de asemenea, un studiu realizat pe pești care demonstrează efecte asupra dezvoltării celulelor reproductive [2].
Cu toate acestea, niciuna dintre acestea nu constituie o dovadă directă că CJC-1295 sau ipamorelina ar influența fertilitatea umană, calitatea spermei sau echilibrul hormonal reproductiv la bărbați sau femei. Nu a fost efectuat niciun studiu specific pe oameni pentru niciunul dintre aceste peptide în acest scop.
Mențiune
Prezentul conținut are exclusiv scop educativ și informativ și nu trebuie interpretat ca sfat medical, diagnostic sau recomandare terapeutică. CJC-1295 și ipamorelina rămân substanțe experimentale și nu sunt aprobate de FDA sau de Agenția Europeană pentru Medicamente pentru nicio utilizare medicală, fie că sunt utilizate individual, fie în combinație. Niciun studiu publicat pe oameni nu a testat vreunul dintre aceste compuși în ceea ce privește efectele asupra fertilității, calității spermei sau hormonilor reproductivi. Orice persoană care are îngrijorări legate de fertilitate ar trebui să consulte un profesionist din domeniul sănătății calificat sau un specialist în fertilitate pentru a obține o evaluare bazată pe dovezi și opțiuni de tratament.
Referințe
[1] Zhou, X.-Y., Ma, J.-N., Shen, Y.-Y., Xie, X.-R. și Ren, W. (2023). Efectele hormonului de creștere asupra gonadelor umane adulte: acțiunea asupra reproducerii și funcției sexuale. Revista internațională de endocrinologie, 2023, articolul 7492696. https://doi.org/10.1155/2023/7492696
[2] Gouda, M., & Ganesh, C. B. (2024). Influența acetatului de ipamorelin, un agonist al grelinei, asupra axei hipotalamo-hipofizo-testiculare la un pește din familia cichlid, Oreochromis mossambicus. Animal Reproduction Science, 268, articolul 107550. https://doi.org/10.1016/j.anireprosci.2024.107550
[3] Ovesen, P., Jørgensen, J. O., Ingerslev, J., Ho, K. K., Ørskov, H. și Christiansen, J. S. (1996). Tratamentul cu hormon de creștere la bărbații cu fertilitate redusă. Fertility and Sterility, 66(2), 292–298. https://doi.org/10.1016/S0015-0282(16)58456-8
[4] Raun, K., Hansen, B. S., Johansen, N. L., Thøgersen, H., Madsen, K., Ankersen, M. și Andersen, P. H. (1998). Ipamorelin, primul secretagog selectiv al hormonului de creștere. European Journal of Endocrinology, 139(5), 552–561. https://doi.org/10.1530/eje.0.1390552