Tesamorelinul în biohacking și optimizarea compoziției corporale

Tesamorelinul câștigă tot mai multă popularitate în mediile de biohacking și de optimizare a compoziției corporale datorită capacității sale de a stimula producția naturală de hormon de creștere (GH), de a reduce țesutul adipos visceral, de a susține masa musculară fără grăsime și de a îmbunătăți funcțiile metabolice fără a fi necesară administrarea directă de GH exogen. Deși tesamorelin a fost aprobat de FDA exclusiv pentru tratamentul lipodistrofiei asociate cu HIV, și nu pentru culturism sau îmbunătățirea performanței, studiile clinice arată că acesta poate îmbunătăți semnificativ compoziția corporală prin reducerea grăsimii abdominale profunde, susținând în același timp calitatea mușchilor și sănătatea metabolică [1–6]. Din acest motiv, tema „Tesamorelin în biohacking” devine din ce în ce mai populară în rândul persoanelor interesate de longevitate, regenerare și optimizarea metabolică a organismului.

Tesamorelinul acționează ca un analog stabilizat al hormonului de eliberare a hormonului de creștere (GHRH). Acesta stimulează hipofiza să crească secreția de GH endogen, ceea ce, la rândul său, crește nivelurile factorului de creștere insulinopodob 1 (IGF-1) [1,2]. Spre deosebire de injecțiile directe cu hormon de creștere recombinat, tesamorelinul acționează prin propriul sistem de semnalizare hormonală al organismului și susține o secreție mai fiziologică, pulsatorie, de GH. Activitatea crescută a GH și IGF-1 contribuie la intensificarea lipolizei, îmbunătățirea sintezei proteinelor, a activității mitocondriilor, a regenerării țesuturilor și a reglării metabolismului, ceea ce explică de ce tesamorelinul este adesea analizat în protocoalele legate de recompoziția siluetei și regenerare [1–4].

Unul dintre principalele motive pentru care tesamorelinul suscită interes în domeniul biohackingului și al îmbunătățirii siluetei îl reprezintă dovezile clinice solide privind reducerea țesutului adipos visceral (VAT). Grăsimea viscerală este grăsimea abdominală profundă asociată cu tulburări metabolice, rezistență la insulină, inflamație și deteriorarea compoziției corporale. În studiile agregate de fază III care au inclus persoane seropozitive cu exces de grăsime abdominală, Falutz et al. (2010) au demonstrat că tesamorelinul a redus VAT cu aproximativ 15,4% în decurs de 26 de săptămâni, îmbunătățind în același timp nivelul trigliceridelor și raportul colesterolului [3]. Studiile pe termen lung au arătat, de asemenea, că reducerea grăsimii abdominale s-a menținut până la 52 de săptămâni în cazul continuării terapiei [4]. Spre deosebire de multe metode de slăbire, care reduc atât grăsimea viscerală, cât și cea subcutanată în mod neselectiv, tesamorelinul pare să acționeze preferențial asupra grăsimii viscerale, care are un impact metabolic nefavorabil, menținând în același timp țesutul subcutanat și masa corporală fără grăsime.

Tesamorelinul a demonstrat, de asemenea, efecte legate de îmbunătățirea calității musculare și a regenerării. Adrian și colab. (2019) au analizat participanții la studiile clinice cu tesamorelin și au observat o creștere semnificativă a densității musculare și a ariei secțiunii transversale a mușchilor la persoanele care au obținut o reducere semnificativă a grăsimii viscerale [5]. Îmbunătățirea a fost observată în mai multe grupe musculare ale trunchiului, ceea ce sugerează un efect benefic asupra calității musculare și menținerii țesutului fără grăsime. Deoarece semnalizarea GH și IGF-1 influențează sinteza colagenului, metabolismul proteic, regenerarea țesuturilor și repararea celulară, tesamorelinul este adesea discutat în mediile de biohacking în contextul regenerării post-antrenament, al recompoziției corporale și al îmbătrânirii fizice sănătoase.

Un alt aspect important al optimizării compoziției corporale asociat cu tesamorelinul îl reprezintă sănătatea ficatului și capacitatea metabolică. Stanley și colab. (2014) au demonstrat că tesamorelinul a redus semnificativ atât grăsimea viscerală, cât și grăsimea hepatică la persoanele seropozitive cu acumulare de grăsime abdominală [6]. În cazul steatozei hepatice non-alcoolice (NAFLD) asociate cu HIV, Stanley et al. (2019) au raportat ulterior o reducere relativă a grăsimii hepatice de aproximativ 37% după 12 luni de tratament [7]. Fourman et al. (2020) au demonstrat, de asemenea, că tesamorelinul îmbunătățea expresia genelor asociate cu funcția mitocondrială, fosforilarea oxidativă și metabolismul lipidelor, reducând în același timp căile inflamatorii și fibroza hepatică [8]. Îmbunătățirea funcției hepatice și a producției de energie mitocondrială este adesea considerată un element important al optimizării metabolice și al strategiilor de longevitate.

Tesamorelinul a demonstrat, de asemenea, un potențial efect asupra metabolismului energetic și asupra capacității de regenerare. Makimura și colab. (2014) au demonstrat că creșterea IGF-1 indusă de tesamorelin a fost asociată cu îmbunătățirea regenerării fosfocreatinei și a funcției mitocondriale la adulții obezi cu secreție redusă de GH [9]. O performanță mai bună a mitocondriilor poate contribui la îmbunătățirea regenerării post-efort, la o utilizare mai eficientă a energiei, la o mai mare flexibilitate metabolică și la rezistența fizică generală a organismului.

Spre deosebire de steroizii anabolizanți sau de terapia directă cu GH, tesamorelinul determină, de obicei, o creștere mai moderată și fiziologică a nivelurilor de GH și IGF-1. Studiile clinice au demonstrat în repetate rânduri o creștere a IGF-1, menținând în același timp niveluri relativ stabile ale glicemiei la jeun și ale HbA1c la majoritatea participanților [3,6,7]. Cu toate acestea, deoarece tesamorelinul activează axa GH–IGF-1, pot apărea în continuare reacții adverse asociate cu activitatea crescută a GH. Cele mai frecvent raportate includ:

• reacții la locul injectării,
• retenție de apă și umflături ușoare,
• dureri sau rigiditate articulară,
• disconfort muscular,
• o ușoară senzație de furnicături,
• tulburări sporadice ale toleranței la glucoză sau variații minore ale nivelului de zahăr din sânge [1,3,4].

Având în vedere aceste efecte hormonale, în timpul tratamentului se recomandă, de obicei, monitorizarea nivelurilor de IGF-1 și a markerilor metabolici.

În discuțiile despre biohacking și culturism, tesamorelinul este adesea comparat cu alți secretagogi ai hormonului de creștere (GH), precum CJC-1295, ipamorelin, sermorelin sau MK-677. Cu toate acestea, tesamorelinul se distinge de aceste substanțe datorită datelor clinice extinse la om, care confirmă reducerea grăsimii viscerale și a grăsimii hepatice, împreună cu o îmbunătățire măsurabilă a parametrilor metabolici [3–8]. Multe alte peptide utilizate pentru „optimizarea GH” se bazează mai mult pe dovezi anecdotice, aplicații experimentale sau studii farmacocinetice de mică amploare decât pe studii randomizate controlate de mare amploare.

În concluzie, tesamorelinul pare să fie cel mai util în optimizarea compoziției corporale, cu accent pe reducerea grăsimii viscerale, îmbunătățirea sănătății metabolice, menținerea țesutului fără grăsime și susținerea regenerării, și nu în direcția hipertrofiei musculare extreme sau a creșterii rapide a masei. Dovezile actuale sugerează că tesamorelinul poate îmbunătăți distribuția grăsimii abdominale, reduce grăsimea hepatică, îmbunătăți calitatea mușchilor, susține funcția mitocondrială și procesele de regenerare prin activarea fiziologică a semnalizării endogene a GH și IGF-1. În ciuda interesului crescând în mediile de biohacking și de îmbunătățire a siluetei, tesamorelinul rămâne totuși un medicament eliberat pe bază de rețetă destinat unor indicații medicale specifice și nu a fost aprobat oficial pentru scopuri de culturism sau de îmbunătățire a performanței.

Mențiune

Conținutul are un caracter exclusiv educativ și științific-informativ și nu trebuie interpretat ca sfat medical, diagnostic, recomandare terapeutică sau promovare a utilizării substanțelor care sporesc performanța. Tesamorelin este un medicament eliberat pe bază de rețetă, aprobat de FDA pentru anumite indicații medicale și nu a fost aprobat oficial pentru culturism, biohacking sau îmbunătățirea siluetei. Terapiile hormonale care afectează căile hormonului de creștere și IGF-1 pot implica riscuri și trebuie utilizate exclusiv sub supravegherea unui specialist calificat în domeniul sănătății, împreună cu monitorizarea adecvată de laborator și evaluarea medicală individuală.

Referințe

1. LiverTox: Informații clinice și de cercetare privind leziunile hepatice induse de medicamente [Internet]. (2018). Tesamorelin. Bethesda (MD): Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale. Disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK548730/
2. PubChem. (2025). Rezumatul compusului Tesamorelin. Centrul Național de Informații Biotehnologice, Biblioteca Națională de Medicină. Disponibil la: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Tesamorelin
3. Falutz, J., Mamputu, J. C., Potvin, D., Moyle, G., Soulban, G., Loughrey, H., Marsolais, C., Turner, R., & Grinspoon, S. (2010). Efectele tesamorelinului (TH9507), un analog al factorului de eliberare a hormonului de creștere, la pacienții infectați cu virusul imunodeficienței umane cu exces de grăsime abdominală: O analiză combinată a două studii multicentrice, dublu-orb, controlate cu placebo, de fază 3, cu date de extensie privind siguranța. Revista de Endocrinologie Clinică și Metabolism, 95(9), 4291–4304. https://doi.org/10.1210/jc.2010-0490
4. Falutz, J., Allas, S., Mamputu, J. C., Potvin, D., Kotler, D., Somero, M., Berger, D., Brown, S., Richmond, G., Fessel, J., Turner, R., & Grinspoon, S. (2008). Siguranța pe termen lung și efectele tesamorelinului, un analog al factorului de eliberare a hormonului de creștere, la pacienții cu HIV care prezintă acumulare de grăsime abdominală. SIDA, 22(14), 1719–1728. https://doi.org/10.1097/QAD.0b013e32830a5058
5. Adrian, S., Scherzinger, A., Sanyal, A., et al. (2019). Tesamorelinul, un analog al hormonului de eliberare a hormonului de creștere, reduce țesutul adipos și crește masa musculară la adulții cu HIV. Revista „Frailty & Aging”, nr. 8(3), 154–159. https://doi.org/10.14283/jfa.2018.45
6. Stanley, T. L., Feldpausch, M. N., Oh, J., Branch, K. L., Lee, H., Torriani, M. și Grinspoon, S. K. (2014). Efectul tesamorelinului asupra grăsimii viscerale și a grăsimii hepatice la pacienții infectați cu HIV care prezintă acumulare de grăsime abdominală: un studiu clinic randomizat. JAMA, 312(4), 380–389. https://doi.org/10.1001/jama.2014.8334
7. Stanley, T. L., Fourman, L. T., Feldpausch, M. N., Purdy, J., Zheng, I., Pan, C. S., Agyapong, G., Torriani, M., Chung, R. T., & Grinspoon, S. K. (2019). Efectul tesamorelinului asupra steatozei hepatice non-alcoolice la persoanele seropozitive: un studiu randomizat, dublu-orb, multicentric. The Lancet HIV, 6(12), e821–e830. https://doi.org/10.1016/S2352-3018(19)30338-8
8. Fourman, L. T., Billingsley, J. M., Agyapong, G., Ho Sui, S. J., Feldpausch, M. N., Purdy, J., Zheng, I., Pan, C. S., Corey, K. E., Torriani, M., Kleiner, D. E., Hadigan, C. M., Stanley, T. L., Chung, R. T., & Grinspoon, S. K. (2020). Efectele tesamorelinului asupra semnăturilor transcriptomice hepatice în NAFLD asociată cu HIV. JCI Insight, 5(16), e140134. https://doi.org/10.1172/jci.insight.140134
9. Makimura, H., Murphy, C. A., Feldpausch, M. N. și Grinspoon, S. K. (2014). Efectele tesamorelinului asupra refacerii nivelului de fosfocreatină la subiecții obezi cu nivel redus de GH. Revista de Endocrinologie Clinică și Metabolism, 99(1), 338–343. https://doi.org/10.1210/jc.2013-3436