Efectele secundare ale tesamorelinei: dureri articulare, retenție de apă și modificări ale nivelului glicemiei

Cele mai frecvente reacții adverse raportate în cazul tesamorelinului includ reacții la locul injectării, dureri articulare, disconfort muscular, retenție ușoară de lichide, edeme și modificări ocazionale ale reglării glicemiei, deși studiile clinice au arătat, în general, că tesamorelinul a fost relativ bine tolerat de majoritatea participanților [1–9]. Tesamorelinul acționează prin creșterea activității hormonului natural de creștere (GH) și a factorului de creștere insulinopodob 1 (IGF-1), iar o parte din reacțiile adverse sunt considerate a fi asociate cu stimularea crescută a acestor căi hormonale.

Durerea articulară este unul dintre cele mai frecvente efecte adverse raportate în studiile privind tesamorelinul. La o parte dintre participanți s-a manifestat artralgie, adică durere articulară, însoțită de rigiditate, dureri musculare sau disconfort la nivelul mâinilor și picioarelor [1,2,8]. Aceste simptome sunt similare cu efectele observate uneori în cazul terapiilor care sporesc semnalizarea GH și IGF-1. În majoritatea studiilor, reacțiile adverse asociate articulațiilor au fost descrise ca fiind ușoare până la moderate, nu severe.

În timpul tratamentului cu tesamorelin s-au observat, de asemenea, retenție de apă și edeme ușoare. La unele persoane s-a dezvoltat edem periferic, adică acumularea de lichide care provoacă umflături în zone precum palmele, picioarele sau gleznele [1,3,8]. Stimularea hormonului de creștere poate afecta echilibrul de sodiu și apă din țesuturi, ceea ce poate contribui la retenția temporară de lichide la unele persoane. Studiile clinice au considerat, în general, că aceste efecte sunt gestionabile și rareori au necesitat întreruperea tratamentului.

Reacțiile la locul injectării se numără printre cele mai frecvente efecte secundare ale tesamorelinului. În studiile clinice au fost descrise frecvent roșeață, mâncărime, iritație, durere ușoară, vânătăi sau umflături în jurul locului de administrare [1–4]. Deoarece tesamorelina se administrează zilnic sub formă de injecție subcutanată, adică o injecție în țesutul adipos de sub piele, în timpul tratamentului pot apărea reacții cutanate locale ușoare.

Glicemia și metabolismul glucozei au fost monitorizate cu atenție în studiile privind tesamorelinul, deoarece căile GH și IGF-1 pot influența sensibilitatea la insulină și reglarea glucozei. Majoritatea studiilor clinice ample au arătat că tesamorelinul nu a provocat o deteriorare semnificativă a nivelului de glucoză pe stomacul gol sau a HbA1c la majoritatea participanților [2–7]. HbA1c este un test de sânge care reflectă nivelul mediu al zahărului din sânge pe parcursul a câteva luni. De exemplu, Stanley et al. (2019) nu au constatat diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul glicemiei la jeun sau al HbA1c între grupul care a primit tesamorelin și cel care a primit placebo în cadrul unui studiu de 12 luni privind steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) asociată cu HIV [5]. În mod similar, studiile agregate de fază III ale lui Falutz și colab. (2010) au demonstrat un control stabil al glicemiei, în ciuda reducerii semnificative a grăsimii viscerale și a creșterii nivelului de IGF-1 [2].

Cu toate acestea, unele studii au observat creșteri ușoare ale markerilor nivelului de zahăr din sânge la o parte dintre participanți. Rahman și colab. (2023) au raportat o creștere ușoară a HbA1c la anumite grupuri de respondenți și non-respondenți în cadrul unor analize suplimentare ale studiilor de fază III, deși modificările au fost, în general, nesemnificative [8]. Baker și colab. (2012) au observat, de asemenea, o ușoară creștere a nivelului de insulină în stare de repaus alimentar la adulții în vârstă care au primit tesamorelin în timpul testelor de funcții cognitive, deși valorile au rămas în limitele fiziologiei normale [9]. Deoarece tesamorelinul poate crește nivelul de IGF-1 și poate influența metabolismul glucozei, în timpul tratamentului se recomandă adesea monitorizarea regulată a nivelului de zahăr din sânge și a IGF-1.

Alte reacții adverse observate mai rar în studiile clinice cu tesamorelin includ:

• dureri musculare (mialgie)
• furnicături sau amorțeli (parestezii)
• greață
• durere de cap
• reacții ușoare de hipersensibilitate sau reacții alergice
• nivel crescut de IGF-1
• vânătăi sau iritații la locul injectării

Este important de menționat că studiile clinice pe termen lung au demonstrat, în general, că tesamorelinul a rămas relativ sigur și bine tolerat atunci când a fost administrat sub supraveghere medicală adecvată [1–8]. Falutz și colab. (2008) au demonstrat o reducere persistentă a grăsimii viscerale pe o perioadă de 52 de săptămâni, fără o deteriorare semnificativă a controlului glicemiei sau toxicitate sistemică severă [3]. O metaanaliză publicată de Badran et al. (2026) a arătat, de asemenea, că tesamorelinul a îmbunătățit compoziția corporală și a redus grăsimea hepatică fără a provoca reacții adverse grave sau tulburări majore ale glicemiei, deși durerile articulare, durerile musculare, furnicăturile și reacțiile la locul injectării au fost mai frecvente decât în grupul placebo [10].

Deoarece tesamorelinul crește activitatea GH și IGF-1, se recomandă, de obicei, prudență în cazul persoanelor cu afecțiuni oncologice active, diabet zaharat necontrolat, tulburări endocrine severe sau instabilitate metabolică semnificativă. În timpul tratamentului, este importantă monitorizarea de către un cadru medical calificat.

Mențiune

Conținutul are un caracter exclusiv educativ și științific-informativ și nu trebuie interpretat ca sfat medical, diagnostic sau recomandare terapeutică. Tesamorelin este un medicament eliberat pe bază de rețetă, care poate provoca reacții adverse și necesită supraveghere medicală, monitorizare de laborator și evaluare individuală de către un cadru medical calificat.