S-a demonstrat în mod direct și în repetate rânduri în studiile efectuate pe oameni că ipamorelina declanșează un puls rapid, dependent de doză, al hormonului de creștere. Aici apare însă un aspect important și adesea trecut cu vederea. Niciun studiu publicat pe oameni identificat în această serie de cercetări nu a măsurat direct nivelurile de IGF-1 la persoanele cărora li s-a administrat în mod specific ipamorelină. Aceasta înseamnă că presupunerea generală conform căreia ipamorelina crește în mod cert nivelul de IGF-1 în același mod ca și CJC-1295 se bazează pe un raționament indirect, nu pe o confirmare directă.
Ipamorelina crește nivelul de IGF-1?
Un răspuns riguros, bazat pe dovezi, necesită aici o anumită prudență. Există o discrepanță semnificativă între ceea ce a fost efectiv măsurat și ceea ce se presupune în mod obișnuit. Principalul studiu farmacocinetic al ipamorelinei la oameni a utilizat un protocol cu doze crescânde, cu cinci niveluri de perfuzie, la voluntari sănătoși de sex masculin. S-au măsurat două aspecte specifice: concentrația de ipamorelină din sânge și răspunsul rezultat al hormonului de creștere. Metodologia și rezultatele publicate ale acestui studiu descriu măsurarea „concentrațiilor de ipamorelină și de hormon de creștere”. Nu există nicio mențiune privind măsurarea IGF-1 în acest studiu [1]. Acest lucru este important, deoarece hormonul de creștere și IGF-1 reprezintă parametri corelați, dar distincți. Hormonul de creștere este eliberat direct și rapid. IGF-1 este produs ulterior de ficat, ca răspuns la acest semnal al hormonului de creștere, crescând, în general, mai gradual și menținându-se mai mult timp.
Întrucât propriul studiu clinic de bază privind ipamorelina la oameni a măsurat direct hormonul de creștere, dar nu a raportat date privind IGF-1, acest articol nu poate stabili cu certitudine un factor specific de creștere sau durata creșterii nivelului de IGF-1 indusă de ipamorelină — așa cum o poate face în cazul CJC-1295, pentru care astfel de date există efectiv [2].
Pe baza cunoștințelor generale de endocrinologie, este rezonabil să ne așteptăm ca o substanță care stimulează în mod fiabil hormonul de creștere să determine, în consecință, și o creștere a nivelului de IGF-1. Totuși, acest efect așteptat nu a fost confirmat în mod direct printr-un studiu dedicat măsurării IGF-1 la om, specific pentru ipamorelină, în literatura de specialitate analizată aici. Aceasta reprezintă o adevărată lacună care merită prezentată în mod transparent, și nu omisă.
În ceea ce privește IGF-1 LR3, merită precizat că este vorba de un tip de compus cu totul diferit. Spre deosebire de ipamorelină, care stimulează producția de hormon de creștere, IGF-1 LR3 este o formă modificată, cu acțiune prelungită, a IGF-1 în sine. Acesta este administrat direct, în loc să stimuleze organismul să producă propriul IGF-1. Acest lucru îl face, din punct de vedere mecanic, distinct de ipamorelină. În cadrul acestei analize nu au fost identificate studii publicate care să compare direct aceste două compuși.
Ipamorelina crește frecvența pulsurilor hormonului de creștere?
Pe baza studiilor disponibile efectuate pe oameni, s-a demonstrat că ipamorelina declanșează un singur impuls bine definit de hormon de creștere după fiecare doză. Aceasta nu crește frecvența de bază a ritmului pulsatoriu natural al organismului pe parcursul perioadei de administrare. Un studiu farmacocinetic de bază a arătat că ipamorelina a produs un „episod unic de eliberare a GH” după administrare. A atins valoarea maximă după aproximativ 0,67 ore și a scăzut din nou la o concentrație neglijabilă după aproximativ 6 ore. Acest profil a fost constant la toate cele cinci niveluri de doză testate [1]. Acest lucru indică faptul că ipamorelina declanșează o singură pulsatie de hormon de creștere la fiecare administrare, într-un mod clar dependent de doză. Modelul studiului a calculat concentrația necesară pentru o stimulare maximă la jumătate a hormonului de creștere la 214 nanomoli pe litru. De asemenea, a calculat rata maximă de producție a hormonului de creștere la 694 miliu unități internaționale pe litru pe oră [1].
Ceea ce aceste studii nu stabilesc în mod direct este dacă administrarea repetată în timp, pe parcursul unor zile sau săptămâni, modifică frecvența de bază a pulsurilor naturale ale hormonului de creștere din organism. Este vorba de ceva diferit de simpla adăugare a unui puls suplimentar la fiecare doză. Este o problemă mai complexă, pe termen lung. Ar necesita un alt tip de studiu — unul care să urmărească tiparele pulsurilor pe o perioadă mai lungă de timp în cazul administrării repetate — decât proiectul cu doză unică și doză crescătoare utilizat în studiile de bază disponibile.
Având în vedere acest lucru, afirmațiile care descriu ipamorelina ca fiind un factor care crește „frecvența pulsurilor” generală al hormonului de creștere în timp ar trebui interpretate ca o extindere rezonabilă, dar nu pe deplin confirmată, a datelor bine documentate privind un singur puls după o singură doză — o constatare pe termen lung care nu a fost demonstrată în mod direct.
Ipamorelina îmbunătățește somnul?
Niciun studiu identificat în literatura de specialitate analizată pentru acest articol nu a măsurat în mod direct calitatea somnului, adormirea, arhitectura somnului sau rezultatele subiective ale somnului la persoanele care utilizează ipamorelină. Acesta rămâne un domeniu fără dovezi clinice directe, similar cu modelul discutat pentru CJC-1295 în altă parte a acestei serii. Legătura propusă se bazează pe un principiu general bine stabilit al fiziologiei umane. Hormonul de creștere este eliberat în mod natural în pulsuri mai intense în timpul somnului profund cu unde lente. Această corelație a fost documentată de mult timp în studiile privind endocrinologia somnului în general.
Deoarece ipamorelina declanșează în mod fiabil un puls de hormon de creștere destul de repede după administrare, atingând valoarea maximă după aproximativ 40 de minute și scăzând în decurs de câteva ore [1], este probabil, din punct de vedere mecanic, ca administrarea înainte de culcare să interacționeze într-un fel cu acest ritm hormonal natural, legat de somn. Aceasta este probabil baza recomandării comune de a administra ipamorelina seara.
Totuși, o probabilitate bazată pe fiziologia generală nu este același lucru cu o descoperire confirmată. Niciun studiu controlat nu a măsurat efectiv dacă ipamorelina îi ajută pe oameni să adoarmă mai repede, să doarmă mai profund sau să experimenteze vreo schimbare în calitatea somnului. Afirmațiile privind beneficiile pentru somn ar trebui înțelese ca o extrapolare rezonabilă din biologia generală a hormonului de creștere și a somnului, și nu ca dovezi directe specifice ipamorelinei.
Limitele dovezilor actuale
Capacitatea ipamorelinei de a declanșa un episod unic, rapid și dependent de doză, de eliberare a hormonului de creștere este bine documentată prin studii farmacocinetice directe efectuate pe oameni [1].
Ceea ce lipsește cu adevărat din aceste studii fundamentale, precum și din literatura de specialitate mai amplă analizată pentru acest articol, este măsurarea directă a nivelurilor de IGF-1 după administrarea ipamorelinei. De asemenea, lipsesc studiile care să analizeze dacă administrarea repetată modifică frecvența de bază a pulsurilor în timp, spre deosebire de generarea de pulsuri unice pe doză, precum și orice studii controlate care să măsoare rezultatele somnului.
Acestea reprezintă lacune reale și concrete în baza de dovezi, nu fapte stabilite. Cititorii ar trebui să fie precauți în privința surselor care prezintă creșteri ale nivelului de IGF-1 sau beneficii pentru somn ca fiind descoperiri confirmate specifice ipamorelinei.
Mențiune
Ipamorelina nu este aprobată de Agenția Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA), de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și nici de către vreo autoritate de reglementare echivalentă pentru nicio utilizare la om, inclusiv îmbunătățirea somnului sau creșterea nivelului de IGF-1. Aceasta nu este produsă sau comercializată sub supravegherea privind calitatea și siguranța aplicabilă medicamentelor aprobate. Informațiile din acest articol se bazează pe studii farmacocinetice în stadiu incipient efectuate pe oameni și pe principiile generale ale endocrinologiei și nu stabilesc că ipamorelina crește nivelul de IGF-1 sau îmbunătățește somnul la oameni. Acest articol este furnizat exclusiv în scopuri educaționale și informative generale, reflectă starea literaturii științifice publicate la momentul redactării și nu constituie un sfat medical. Niciun element din acest articol nu trebuie interpretat ca o recomandare de utilizare, achiziționare sau administrare a ipamorelinei.
Referințe
[1] Gobburu, J. V., Agersø, H., Jusko, W. J. și Ynddal, L. (1999). Modelarea farmacocinetică și farmacodinamică a ipamorelinei, o peptidă care stimulează eliberarea hormonului de creștere, la voluntari umani. Cercetări farmaceutice, 16(9), 1412–1416. https://doi.org/10.1023/a:1018955126402
[2] Teichman, S. L., Neale, A., Lawrence, B., Gagnon, C., Castaigne, J. P., & Frohman, L. A. (2006). Stimularea prelungită a secreției de hormon de creștere (GH) și a factorului de creștere insulino-similar I de către CJC-1295, un analog cu acțiune prelungită al hormonului de eliberare a GH, la adulți sănătoși. Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 91(3), 799–805. https://doi.org/10.1210/jc.2005-1536