NAD+ este adesea utilizat ca parte a unor combinații de suplimente, nu ca ingredient singular. Printre combinațiile populare se numără NAC, berberina, acizii grași omega-3 și ribozidul de nicotinamidă. Unele produse etichetate ca „NAD+” se bazează, de asemenea, în principal pe ribozidul de nicotinamid ca ingredient menit să crească nivelul de NAD+. Totuși, aceste combinații nu acționează prin aceleași căi biologice, iar studiile directe privind combinațiile în sine sunt limitate. În acest ghid discutăm fiecare dintre aceste combinații populare, modul de acțiune al fiecărui ingredient, motivele pentru care sunt combinate cu NAD+, precum și ce arată studiile actuale și ce nu confirmă în ceea ce privește utilizarea lor combinată.
NAD+ și NAC (N-acetilcisteină): de ce se combină?
NAC, adică N-acetilcisteina, este forma acetilată a aminoacidului cisteină. Este utilizată în primul rând ca precursor al glutationului, unul dintre principalii antioxidanți intracelulari ai organismului, și are de mult timp o utilizare clinică consacrată ca tratament standard în cazul supradozajului cu paracetamol [1].
NAC diferă din punct de vedere chimic și funcțional de NAD+. Nu este un compus pe bază de nicotinamidă și nu intră direct în calea de biosinteză a NAD+.
Motivul pentru care cele două compuși sunt asociați rezidă în legătura indirectă din cadrul biologiei redox celulare.
Glutationul există sub formă redusă și oxidată. Regenerarea glutationului oxidat în forma sa activă, redusă, depinde de NADPH, un compus fosforilat înrudit cu NAD+, care participă la reacțiile antioxidante și biosintetice celulare [2].
Aceasta constituie o justificare mecanicistă, conform căreia NAC favorizează disponibilitatea glutationului, în timp ce metabolismul asociat cu NAD+ este legat de un rezervor mai larg de nucleotide piridinice, care include și NADPH.
Aceste căi sunt, așadar, interconectate în cadrul unui sistem redox celular mai amplu, dar relația este una indirectă și nu rezultă dintr-o interacțiune directă între NAC și NAD+.
Nu s-a identificat niciun studiu clinic dedicat, realizat pe oameni, care să testeze în mod specific NAC împreună cu precursorul NAD+. Prin urmare, afirmațiile privind sinergia celor două componente se bazează în principal pe rolurile lor separate în biologia redox, și nu pe dovezi directe care să arate că asocierea lor produce un efect mai mare decât fiecare componentă utilizată separat.
Fiecare dintre aceste ingrediente are propriile dovezi științifice, însă NAC are o istorie de utilizare clinică mult mai îndelungată și mai bine fundamentată decât precursorii NAD+. Cu toate acestea, această combinație comercială specifică nu a fost evaluată în mod independent în cadrul unui studiu clinic publicat.
NAD+ și berberina: o combinație prezentă în plasturi și suplimente
Berberina este un compus de origine vegetală studiat în principal din perspectiva efectului său asupra metabolismului glucozei și al lipidelor.
Unul dintre principalele mecanisme propuse de aceasta implică activarea AMPK, adică a kinazei proteice activate de AMP, o enzimă celulară importantă responsabilă de detectarea stării energetice [3].
AMPK se deosebește de calea NAD+/sirtuină, deși cele două sisteme interacționează în mai multe puncte din cadrul unei rețele mai ample de reglare a metabolismului energetic al celulelor.
Acest lucru constituie o justificare biologică pentru asocierea berberinei cu compușii legați de NAD+, dar nu dovedește că această asociere conduce la un efect clinic sinergic.
Această combinație apare în special în produsele transdermice, inclusiv în plasturii promovați ca „Berberină x NAD”. Unele formule conțin, de asemenea, ingrediente suplimentare, precum moringa.
Forma sub formă de plasture ridică o problemă farmacologică suplimentară, întrucât NAD+ și berberina au proprietăți moleculare clar diferite.
NAD+ are o masă moleculară de aproximativ 663 daltoni și este puternic încărcat. Aceste proprietăți constituie o barieră semnificativă pentru difuzia pasivă prin pielea intactă și fac ca NAD+ să depășească intervalul general de dimensiuni ale moleculelor considerat favorabil absorbției transdermice pasive.
Berberina este mai mică și are o masă moleculară de aproximativ 336–390 daltoni, în funcție de forma de sare.
Aceasta înseamnă că două ingrediente prezente în același produs transdermic pot avea proprietăți de penetrare a pielii foarte diferite. Promovarea lor ca un singur „stack” nu dovedește că ambele ingrediente sunt absorbite de piele în aceeași măsură.
Nu s-au identificat studii clinice dedicate efectuate pe oameni, care să fi testat în mod specific NAD+ sau precursorii acestuia împreună cu berberina, fie sub formă de plasturi, fie prin alte căi de administrare.
Afirmațiile privind acțiunea combinată sau sinergică se bazează, așadar, pe o justificare biologică și pe date separate pentru fiecare componentă, și nu pe date directe referitoare la această combinație la om.
NAD+ și ribozidul de nicotinamidă: acționează asupra aceleiași căi metabolice?
Ribozidul de nicotinamidă, cunoscut și sub denumirea de NR, se deosebește de NAC și de berberină, deoarece nu este un compus independent care acționează asupra unei căi biologice distincte.
NR este un precursor al NAD+ [4].
Organismul transformă NR prin căi enzimatice care, în final, contribuie la producerea de NAD+. Prin urmare, asocierea produsului denumit direct „NAD+” cu NR trebuie înțeleasă mai degrabă ca o acțiune asupra aceluiași punct final biochimic pornind de la forme inițiale diferite, și nu ca o combinare a două mecanisme clar independente.
Această distincție este deosebit de importantă, deoarece modul în care sunt etichetate produsele poate da impresia că NAD+ și NR sunt două ingrediente active distincte, care se completează reciproc.
Din punct de vedere biochimic, ambele abordări vizează însă, în ultimă instanță, creșterea rezervei de NAD+.
Nu s-a documentat nicio problemă specifică de siguranță care să rezulte exclusiv din combinarea directă a NAD+ cu NR. Cu toate acestea, nu s-au identificat studii dedicate privind siguranța și eficacitatea care să evalueze produsele comerciale ce conțin ambele forme.
Prin urmare, o astfel de combinație nu trebuie interpretată în mod automat ca asigurând două mecanisme de funcționare independente.
Acest lucru diferă de combinațiile precum NAD+ cu NAC sau berberină, în care componentele participă în principal la căi biologice distincte, deși pot interacționa indirect între ele.
Această distincție este importantă și atunci când se compară dovezile care susțin diferite forme legate de NAD+.
NR administrat pe cale orală dispune în prezent de mult mai multe date directe provenite din studiile clinice efectuate pe oameni decât NAD+ administrat pe cale orală. Prin urmare, prezența atât a NR, cât și a NAD+ în aceeași formulă nu dovedește, în sine, un beneficiu clinic suplimentar față de ceea ce poate oferi precursorul mai bine studiat.
NAD+ și omega-3: care este scopul acestei combinații?
Acizii grași omega-3, în special EPA și DHA, beneficiază de o bază solidă de dovezi, care este în mare măsură independentă de studiile privind NAD+.
EPA, adică acidul eicosapentaenoic, și DHA, adică acidul docosahexaenoic, au fost studiate pe larg în contextul biologiei sistemului cardiovascular și al proceselor inflamatorii.
Din punct de vedere mecanic, EPA și DHA interacționează cu căile care implică acidul arahidonic și enzime precum COX și LOX, care participă la producerea moleculelor de semnalizare asociate cu starea inflamatorie [5].
Acestea pot modifica profilul compușilor semnalizatori derivați din lipide și pot servi, de asemenea, ca precursori ai unor mediatori pro-rezoluționali specializați, implicați în atenuarea inflamației [5].
Aceste mecanisme sunt, în mare măsură, distincte de căile NAD+/sirtuină discutate în studiile privind NAD+.
Din acest motiv, justificarea asocierii acizilor grași omega-3 cu precursorii NAD+ este, de obicei, mai amplă decât argumentele mecaniciste utilizate în cazul altor combinații de NAD+.
Formulările comerciale pot prezenta această combinație în contextul sănătății celulare, metabolice, al sistemului cardiovascular sau al îmbătrânirii sănătoase.
Totuși, este vorba de o combinație a două categorii de suplimente studiate separat, și nu de o sinergie biochimică bine fundamentată între acizii omega-3 și precursorii NAD+.
Nu s-au identificat studii clinice dedicate efectuate pe oameni care să testeze în mod specific precursorul NAD+ împreună cu acizii grași omega-3 ca o singură intervenție.
Prin urmare, dovezile provin din studii separate privind acizii omega-3 și precursorii NAD+, și nu din studii care să arate că asocierea acestora asigură efecte mai mari.
Aspecte generale privind stivele de NAD+
Combinațiile prezentate în acest ghid diferă semnificativ din punct de vedere al fundamentării biologice, iar termenul „stack” poate uneori să estompeze aceste diferențe.
Înțelegerea rolului fiecărui component ajută la diferențierea conexiunilor care implică căi distincte de combinațiile care acționează în mare măsură asupra aceluiași punct final.
NAC și NAD+ sunt legate indirect prin biologia redox celulară, în timp ce berberina acționează în principal prin căi precum AMPK. Acizii grași omega-3 au propriile mecanisme legate de semnalizarea lipidică și de starea inflamatorie.
NR este diferit, deoarece este el însuși un precursor al NAD+. Prin urmare, o formulă care conține atât NAD+, cât și NR acționează asupra aceluiași sistem fundamental al NAD+, și nu combină două căi biologice clar independente.
O altă distincție importantă este diferența dintre lipsa unei interacțiuni cunoscute și dovada că o anumită combinație s-a dovedit a fi sigură.
Nu s-au identificat studii clinice dedicate care să analizeze combinațiile la om între precursorii NAD+ și NAC, berberina sau acizii omega-3.
Acest lucru nu înseamnă că aceste combinații sunt periculoase. Înseamnă însă că nu se poate presupune că siguranța și eficacitatea lor combinate au fost confirmate în mod direct doar pentru că fiecare componentă în parte are un istoric de cercetare separat.
Aspecte legate de siguranță specifice fiecărui ingredient rămân relevante chiar și atunci când compușii fac parte dintr-o formulă cu mai multe ingrediente.
Berberina poate influența nivelul glucozei din sânge și poate interacționa cu medicamentele utilizate în tratamentul diabetului. NAC prezintă interacțiuni medicamentoase documentate în anumite situații clinice. Dozele mari de acizi grași omega-3 pot influența coagularea sângelui, ceea ce poate fi important în cazul utilizării concomitente a medicamentelor anticoagulante sau antiagregante plachetare.
Adăugarea precursorului NAD+ nu elimină și nici nu înlocuiește aceste aspecte legate de siguranță, specifice fiecărui ingredient.
Prin urmare, profilul general de siguranță al combinației de suplimente poate depinde de întreaga formulă, de dozele utilizate, de afecțiunile concomitente și de medicamentele luate în același timp, și nu exclusiv de ingredientul asociat cu NAD+.
Limitele dovezilor actuale
- Nu s-au identificat studii clinice dedicate efectuate pe oameni, care să testeze în mod specific precursorii NAD+ în asociere cu NAC, berberina sau acizii grași omega-3. Justificarea acestor asocieri se bazează în principal pe date separate pentru fiecare componentă.
- Legătura mecanică dintre precursorii NAD+ și NAC prin intermediul NADPH și regenerarea glutationului este una indirectă și nu a fost studiată direct ca intervenție combinată [2].
- Diferențele dintre masa moleculară și proprietățile chimice ale NAD+ și ale berberinei sugerează că cele două compuși pot avea profiluri de absorbție semnificativ diferite, chiar și atunci când se află în același plasture transdermic, aspect care nu este întotdeauna reflectat corespunzător în campaniile de marketing ale produselor.
- Nu au fost identificate studii dedicate privind siguranța sau eficacitatea produselor care combină NAD+ direct cu NR, deși nu a fost documentată nicio problemă specifică de siguranță care să rezulte exclusiv din combinarea directă a NAD+ cu precursorul său.
Mențiune
Articolul are exclusiv caracter educativ și nu constituie un sfat medical sau o recomandare în favoarea sau împotriva vreunei combinații specifice de suplimente.
NAD+, NR, NAC, berberina și acizii grași omega-3 nu ar trebui prezentați ca metode aprobate de FDA sau EMA pentru prevenirea, tratarea sau vindecarea bolilor, cu excepția cazului în care se face referire la un medicament specific aprobat și la indicația acestuia.
Ingredientele discutate au baze de dovezi, mecanisme biologice, interacțiuni potențiale și aspecte legate de siguranță diferite. Dovezile referitoare la un singur ingredient nu trebuie interpretate ca fiind dovada că și combinația care conține acel ingredient a fost, de asemenea, testată clinic sau a demonstrat un efect sinergic. Denumirile produselor menționate în articol au caracter pur informativ și nu constituie o recomandare sau o dovadă că o anumită formulă comercială a fost validată clinic în mod independent.
Referințe
[1] Sahasrabudhe, S. A., Terluk, M. R. și Kartha, R. V. (2023). Farmacologia N-acetilcisteinei și aplicațiile acesteia în bolile rare — Reorientarea unui vechi antioxidant. Antioxidanți, 12(7), 1316. https://doi.org/10.3390/antiox12071316
[2] Sies, H., Berndt, C. și Jones, D. P. (2017). Stresul oxidativ. Revista anuală de biochimie, 86, 715–748. https://doi.org/10.1146/annurev-biochem-061516-045037
[3] Yoshino, J., Baur, J. A. și Imai, S. (2018). Intermediari ai NAD+: biologia și potențialul terapeutic al NMN și NR. Metabolismul celular, 27(3), 513–528. https://doi.org/10.1016/j.cmet.2017.11.002
[4] Trammell, S. A. J., Schmidt, M. S., Weidemann, B. J., Redpath, P., Jaksch, F., Dellinger, R. W., Li, Z., Abel, E. D., Migaud, M. E., & Brenner, C. (2016). Ribozidul de nicotinamidă prezintă o biodisponibilitate unică pe cale orală la șoareci și la oameni. Nature Communications, 7, 12948. https://doi.org/10.1038/ncomms12948
[5] Shibabaw, T. (2021). Acizii grași polinesaturați omega-3: mecanisme antiinflamatorii și antihipertrigliceridemie în bolile cardiovasculare. Biochimie moleculară și celulară, 476(1), 993–1003. https://doi.org/10.1007/s11010-020-03965-7