Tesamorelin înainte și după: după cât timp se observă rezultatele?

De obicei, tesamorelinul începe să determine o reducere măsurabilă a grăsimii abdominale viscerale în aproximativ 3-6 luni de utilizare zilnică. Îmbunătățiri mai vizibile ale compoziției corporale, ale nivelului de grăsime hepatică și ale sănătății metabolice sunt adesea observate după 6-12 luni de tratament continuu [1–7]. Studiile clinice care prezintă efectele Tesamorelinului înainte și după tratament demonstrează în mod constant o reducere treptată a grăsimii abdominale profunde, o scădere a circumferinței taliei, o îmbunătățire a nivelului de grăsime hepatică și un sprijin în menținerea masei corporale fără grăsime.

Modificările timpurii „înainte și după” asociate cu administrarea tesamorelinei sunt adesea raportate în primele 12–26 de săptămâni de tratament. Într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, realizat de Falutz J și colab. (2007), persoanele seropozitive care au utilizat 2 mg de tesamorelină pe zi au obținut o reducere de aproximativ 15% a grăsimii abdominale viscerale după 26 de săptămâni, comparativ cu placebo [1]. La participanți s-a observat, de asemenea, o îmbunătățire a circumferinței taliei, a nivelului de trigliceride și a indicatorilor de colesterol în aceeași perioadă de tratament.

Rezultate similare au fost prezentate de Falutz J și colab. (2010), care au analizat două studii clinice ample de fază III, care au inclus 806 persoane seropozitive cu exces de grăsime abdominală [2]. După 26 de săptămâni, tesamorelinul a redus țesutul adipos visceral cu aproximativ 15,4%. Cercetătorii au observat, de asemenea, o îmbunătățire semnificativă a circumferinței taliei și a problemelor legate de aspectul siluetei în această perioadă. Participanții care au continuat tratamentul au menținut sau au îmbunătățit în continuare aceste reduceri timp de 52 de săptămâni, în timp ce persoanele care au întrerupt terapia au acumulat treptat din nou grăsime abdominală în timp.

Timpul necesar pentru reducerea grăsimii hepatice poate fi puțin mai lung decât cel necesar pentru observarea unor schimbări vizibile la nivelul grăsimii abdominale. Într-un studiu clinic randomizat realizat de Stanley TL și colab. (2014), participanții tratați cu tesamorelină timp de 6 luni au înregistrat o reducere semnificativă atât a grăsimii abdominale viscerale, cât și a grăsimii hepatice, comparativ cu placebo [3]. Rezultatele pe termen lung ale lui Stanley TL și colab. (2019) au arătat că, după 12 luni de tratament, tesamorelinul a redus grăsimea hepatică cu aproximativ 37% față de valorile inițiale la persoanele cu steatoză hepatică non-alcoolică (NAFLD) asociată cu HIV [4]. Grăsimea hepatică se referă la grăsimea stocată în interiorul ficatului. După un an, 35% dintre participanții care au primit tesamorelin au atins un nivel de grăsime hepatică sub 5%, comparativ cu doar 4% în grupul placebo.

Studiile sugerează, de asemenea, că tesamorelinul poate îmbunătăți calitatea masei musculare și compoziția corporală generală în aceeași perioadă de tratament. Adrian S și colab. (2019) au constatat că participanții care au răspuns la tratamentul cu tesamorelin au înregistrat, după 26 de săptămâni, o îmbunătățire a densității musculare și a suprafeței musculare, însoțită de o reducere a grăsimii viscerale [5]. Densitatea musculară se referă la calitatea și compoziția mușchilor, ceea ce sugerează că schimbările „înainte și după” pot include atât reducerea grăsimii abdominale, cât și menținerea sau îmbunătățirea țesutului fără grăsime.

Viteza și amploarea efectelor tesamorelinei pot varia în funcție de starea metabolică inițială, de regularitatea tratamentului și de fiziologia individuală. Conform lui Mangili A și colab. (2015), persoanele cu sindrom metabolic, niveluri crescute de trigliceride, obezitate și markeri mai mari de risc cardiovascular au obținut adesea reduceri mai mari ale grăsimii viscerale în timpul terapiei cu tesamorelină [6].

Este important de menționat că studiile arată în mod constant că continuarea tratamentului poate fi necesară pentru menținerea efectelor de reducere a grăsimii obținute cu ajutorul tesamorelinului. Într-un studiu pe termen lung realizat de Falutz J și colab. (2008), participanții care au întrerupt administrarea de tesamorelin după o îmbunătățire inițială au acumulat din nou grăsime abdominală relativ rapid, în timp ce persoanele care au continuat terapia au menținut o reducere de aproximativ 18% a grăsimii viscerale timp de 52 de săptămâni [7]. Aceste rezultate sugerează că efectul metabolic al tesamorelinului depinde de stimularea continuă a căii naturale a hormonului de creștere a organismului.

În general, datele clinice actuale sugerează că tesamorelinul poate începe să determine o reducere vizibilă și măsurabilă a grăsimii abdominale în aproximativ 3-6 luni, în timp ce îmbunătățirile mai semnificative ale grăsimii hepatice, ale sănătății metabolice și ale compoziției corporale se manifestă adesea pe parcursul a 6-12 luni de tratament zilnic consecvent [1–7].

Mențiune

Conținutul are un caracter exclusiv educativ și științific-informativ. Acesta nu trebuie interpretat ca sfat medical, diagnostic sau recomandări terapeutice. Tesamorelin este un medicament eliberat pe bază de rețetă, aprobat în principal pentru tratamentul lipodistrofiei asociate cu HIV. Reacțiile individuale la tratament pot varia, iar terapiile care afectează căile hormonului de creștere necesită supraveghere medicală, monitorizare de laborator și evaluare clinică individuală de către un cadru medical calificat.

Referințe

1. Falutz J, Allas, S., Blot, K., și colab. (2007). Efectele metabolice ale unui factor de eliberare a hormonului de creștere la pacienții cu HIV. The New England Journal of Medicine, 357(23), 2359–2370. https://doi.org/10.1056/NEJMoa072375
2. Falutz J, Mamputu, J. C., Potvin, D., Moyle, G., Soulban, G., Loughrey, H., Marsolais, C., Turner, R., & Grinspoon, S. (2010). Efectele tesamorelinului (TH9507), un analog al factorului de eliberare a hormonului de creștere, la pacienții infectați cu virusul imunodeficienței umane cu exces de grăsime abdominală: O analiză combinată a două studii multicentrice, dublu-orb, controlate cu placebo, de fază 3, cu date de extensie privind siguranța. Revista de Endocrinologie Clinică și Metabolism, 95(9), 4291–4304. https://doi.org/10.1210/jc.2010-0490
3. Stanley TL, Feldpausch, M. N., Oh, J., și colab. (2014). Efectul tesamorelinului asupra grăsimii viscerale și a grăsimii hepatice la pacienții infectați cu HIV care prezintă acumulare de grăsime abdominală: un studiu clinic randomizat. JAMA, 312(4), 380–389. https://doi.org/10.1001/jama.2014.8334
4. Stanley TL, Fourman, L. T., Feldpausch, M. N., și colab. (2019). Efectul tesamorelinului asupra steatozei hepatice non-alcoolice la persoanele seropozitive: un studiu randomizat, dublu-orb, multicentric. The Lancet HIV, 6(12), e821–e830. https://doi.org/10.1016/S2352-3018(19)30338-8
5. Adrian S, Scherzinger, A., Sanyal, A., și colab. (2019). Tesamorelin, un analog al hormonului de eliberare a hormonului de creștere, reduce grăsimea musculară și crește suprafața musculară la adulții cu HIV. Revista „Frailty & Aging”, nr. 8(3), 154–159. https://doi.org/10.14283/jfa.2018.45
6. Mangili A, Falutz, J., Mamputu, J. C., Stepanians, M. și Hayward, B. (2015). Factori predictivi ai răspunsului la tratament cu tesamorelin, un analog al factorului de eliberare a hormonului de creștere, la pacienții infectați cu HIV care prezintă exces de grăsime abdominală. PLoS ONE, 10(10), e0140358. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0140358
7. Falutz J, Allas, S., Mamputu, J. C., și colab. (2008). Siguranța pe termen lung și efectele tesamorelinului, un analog al factorului de eliberare a hormonului de creștere, la pacienții cu HIV care prezintă acumulare de grăsime abdominală. SIDA, 22(14), 1719–1728. https://doi.org/10.1097/QAD.0b013e32830a5058