Niciun studiu clinic publicat, realizat pe oameni, nu a evaluat siguranța NAD+ sau a precursorilor săi, inclusiv NR, NMN sau doze mari de niacină sau nicotinamidă, în timpul sarcinii sau al alăptării.
Având în vedere lipsa unor astfel de date privind siguranța — și nu pentru că ar exista dovezi concrete care să indice nocivitatea acestor compuși — concluzia cea mai adecvată este că suplimentarea cu NAD+ nu trebuie începută sau continuată în timpul sarcinii sau al alăptării fără consultarea prealabilă a unui obstetrician, a unei moașe sau a unui alt cadru medical calificat.
În acest articol explicăm ce se știe în prezent, ce nu se știe încă și de ce, în această situație, consultul medical este deosebit de important.
Ce se știe cu adevărat despre siguranța NAD+ în timpul sarcinii?
Punctul de plecare cel mai important este faptul că niciun studiu randomizat, controlat cu placebo, efectuat pe oameni nu a evaluat siguranța NR, NMN sau a altui supliment care este un precursor al NAD+ în timpul sarcinii.
Cele mai importante studii pe oameni discutate în celelalte ghiduri ale noastre privind NAD+ au fost realizate pe adulți care nu erau însărcinate. Sarcina este utilizată în mod obișnuit ca criteriu de excludere în acest tip de studii clinice.
S-a studiat însă o altă problemă: ce se întâmplă atunci când biosinteza normală a NAD+ este perturbată în timpul sarcinii.
Într-un studiu important au fost identificate mutații genetice care perturbă calea naturală de sinteză a NAD+ din triptofan, cunoscută sub numele de calea de sinteză de novo. În familiile afectate de această afecțiune, aceste tulburări au fost asociate cu numeroase malformații congenitale, inclusiv la nivelul inimii, coloanei vertebrale și rinichilor [1].
În același studiu s-a utilizat și un model murin cu o tulburare similară a biosintezei NAD+. În acest model, suplimentarea cu niacină, care este un precursor alimentar al NAD+ și o formă a vitaminei B3, a prevenit malformațiile congenitale asociate cu starea de deficit [1].
Studiile conexe efectuate pe animale au arătat, de asemenea, că deficitul de NAD+, rezultat din combinația unor factori genetici și de mediu, poate contribui la apariția malformațiilor congenitale și la pierderea sarcinii la șoareci [2].
Aceste rezultate sunt semnificative, dar trebuie interpretate cu prudență.
Acestea arată că un metabolism adecvat al NAD+ este important în timpul sarcinii și al dezvoltării fătului. De asemenea, ele susțin importanța unui aport adecvat de vitamina B3 ca parte a unei alimentații echilibrate.
Totuși, acestea nu demonstrează că suplimentele concentrate sau cu doze mari de precursori ai NAD+ sunt sigure în timpul sarcinii la om.
Corectarea unei carențe nutriționale sau metabolice nu este același lucru cu administrarea de suplimente care depășesc necesarul fiziologic normal.
Întrebarea „Este important un aport adecvat de vitamina B3 în timpul sarcinii?” este, așadar, cu totul diferită de întrebarea „Au fost doze mari de precursori ai NAD+ studiate și considerate sigure în timpul sarcinii la om?”.
Prima dintre aceste afirmații este susținută de date din domeniul nutriției și al biologiei dezvoltării. A doua nu a fost confirmată.
Din acest motiv, rezultatele studiilor efectuate pe animale, care arată că niacina poate remedia o anumită stare de deficit de NAD+, nu trebuie interpretate ca o dovadă că dozele mari de NR, NMN sau alte produse legate de NAD+ sunt sigure în timpul sarcinii.
De ce există o lacună în cercetări?
Lipsa studiilor privind NAD+ realizate în mod specific pe femeile însărcinate nu este ceva neobișnuit.
Femeile însărcinate sunt adesea excluse din studiile clinice în fază incipientă privind medicamente noi, suplimente alimentare sau alte compuși biologic activi.
Acest lucru se datorează în primul rând unor considerente etice și normative.
O intervenție insuficient studiată ar putea avea un impact potențial asupra dezvoltării fătului; de aceea, cercetătorii evită, de obicei, expunerea intenționată a femeilor însărcinate la substanțe care nu au încă un istoric de siguranță suficient de bine documentat.
Chiar și după o evaluare aprofundată a substanței respective la adulții care nu sunt însărcinate, studiile efectuate special în timpul sarcinii necesită o evaluare etică suplimentară, o monitorizare atentă și protocoale concepute în mod corespunzător.
Cercetările privind precursorii NAD+ reprezintă încă un domeniu relativ nou.
Majoritatea studiilor efectuate pe oameni cu privire la compuși precum NR și NMN au fost publicate în ultimii câțiva ani, iar o mare parte dintre acestea s-au concentrat asupra siguranței pe termen scurt, a biomarkerilor, a metabolismului, a biologiei îmbătrânirii și a anumitor populații cu afecțiuni medicale.
Prin urmare, baza de dovezi nu se află încă într-un stadiu de dezvoltare în care să se poată aștepta, de obicei, studii dedicate privind siguranța în timpul sarcinii.
Prin urmare, lipsa actuală a datelor referitoare la sarcină nu trebuie interpretată automat ca o dovadă a nocivității.
Totuși, nu trebuie considerat nici ca o dovadă a siguranței.
Concluzia cea mai adecvată este pur și simplu că siguranța utilizării precursorilor concentrați ai NAD+ în timpul sarcinii la om rămâne necunoscută.
Aspecte legate de alăptare
Lacuna în ceea ce privește dovezile referitoare la alăptare este la fel de mare.
Niciun studiu publicat pe oameni nu a stabilit dacă NR, NMN, NAD+ sau metaboliții lor relevanți trec în laptele matern.
De asemenea, nu există date fiabile obținute pe oameni care să arate ce concentrații ar putea apărea în lapte după administrarea suplimentelor și nici la ce nivel de expunere ar putea fi supus un sugar alăptat.
Fără aceste date, nu se poate estima cu precizie expunerea copilului.
Acest lucru este important, deoarece greutatea corporală a unui sugar este mult mai mică decât cea a unui adult, iar metabolismul, funcția renală, funcția hepatică și stadiul de dezvoltare al acestuia sunt, de asemenea, diferite.
Prin urmare, nu se poate presupune că o doză sau o expunere bine tolerată de adulți va avea același profil de siguranță la un sugar.
De asemenea, nu se știe dacă metaboliții rezultați în urma suplimentării cu NR, NMN sau alte compuși asociați cu NAD+ ar putea avea un efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra copilului alăptat.
Lipsa dovezilor nu înseamnă că s-a demonstrat existența unui efect nociv.
Aceasta înseamnă că aspectele relevante legate de siguranță nu au fost analizate suficient.
Din acest motiv, alăptarea trebuie, de asemenea, considerată o situație în care datele generale privind siguranța, obținute în urma studiilor efectuate pe adulți, nu pot fi aplicate în mod direct.
De ce „consultați un medic” este într-adevăr răspunsul corect în acest caz?
În acest context, recomandarea de a consulta un profesionist din domeniul sănătății nu este doar o mențiune standard.
Acest lucru reflectă principala limitare a dovezilor disponibile.
În același timp, există două fapte importante.
În primul rând, metabolismul NAD+ are o importanță biologică deosebită în timpul sarcinii și al dezvoltării fetale. Studiile privind deficiențele genetice și metabolice de NAD+ au arătat că perturbarea acestei căi metabolice poate avea consecințe grave asupra dezvoltării [1,2].
În al doilea rând, nu există date clinice privind siguranța la om care să determine efectele unei suplimentări concentrate cu precursori ai NAD+ în timpul sarcinii sau al alăptării.
Această combinație face ca evaluarea medicală individuală să fie deosebit de importantă.
Faptul că un anumit traseu biologic este important nu înseamnă automat că modificarea lui suplimentară este sigură.
Lipsa datelor privind siguranța în timpul sarcinii înseamnă, de asemenea, că rezultatele obținute la adulții sănătoși care nu sunt însărcinați nu pot fi utilizate în mod fiabil pentru a răspunde la întrebări privind dezvoltarea fătului sau expunerea copilului în timpul alăptării.
Un cadru medical care cunoaște evoluția sarcinii, regimul alimentar, istoricul medical, medicamentele administrate, rezultatele analizelor de laborator și factorii de risc individuali poate evalua mai bine dacă administrarea de suplimente suplimentare este indicată.
Acest lucru are o importanță deosebită, deoarece necesarul nutrițional în timpul sarcinii diferă de cel al populației adulte în general, iar îngrijirea prenatală standard include deja anumite recomandări privind vitaminele și mineralele.
Dacă o femeie este însărcinată, intenționează să rămână însărcinată sau alăptează și ia în considerare utilizarea unui supliment care este un precursor al NAD+, următorul pas adecvat este să discute acest aspect cu medicul obstetrician, moașa, farmacistul sau cu un alt specialist calificat în îngrijirea prenatală înainte de a începe sau de a continua utilizarea produsului.
Informațiile generale privind siguranța NR, NMN sau NAD+ la adulți nu trebuie considerate un substitut pentru sfatul medical individual referitor la sarcină.
Limitele dovezilor actuale
- Niciun studiu clinic publicat, realizat pe subiecți umani, nu a evaluat siguranța NR, NMN, NAD+ sau a suplimentării cu doze mari de niacină sau nicotinamidă, în mod specific în timpul sarcinii.
- Niciun studiu clinic publicat, realizat pe oameni, nu a confirmat siguranța acestor substanțe în timpul alăptării.
- Majoritatea studiilor disponibile privind precursorii NAD+ la om exclud femeile însărcinate; prin urmare, concluziile generale privind siguranța la adulți nu pot fi considerate aplicabile în cazul sarcinii.
- Studiile care asociază deficitul de NAD+ cu malformațiile congenitale se referă la stările de deficit de origine genetică sau de mediu, și nu la siguranța suplimentării care depășește necesarul fiziologic normal [1,2].
- Rezultatele studiilor efectuate pe animale, care arată că niacina poate corecta tulburările de dezvoltare asociate cu deficitul de NAD+ în anumite modele, nu demonstrează că suplimentarea cu doze mari de precursori ai NAD+ este sigură în timpul unei sarcini normale la om.
- Nu există date fiabile obținute pe subiecți umani care să indice dacă NR, NMN, NAD+ sau metaboliții lor importanți trec în laptele matern.
- Nu există date fiabile care să indice gradul de expunere al sugarului în timpul alăptării, în urma administrării de precursori ai NAD+ de către mamă.
- Efectele suplimentării pe termen lung a mamei asupra dezvoltării fătului, evoluției sarcinii, dezvoltării sugarului și siguranței alăptării rămân necunoscute.
- Lipsa dovezilor privind efectele nocive nu trebuie interpretată ca o dovadă a siguranței în situația în care nu s-au efectuat studii clinice adecvate în timpul sarcinii.
Mențiune
Articolul are exclusiv caracter educativ și prezintă o sinteză a cercetărilor științifice. Acesta nu constituie un sfat medical, obstetric, pediatric sau privind alăptarea.
Datele actuale nu permit să se stabilească dacă NAD+, NR, NMN sau suplimentele cu doze mari de niacină sau nicotinamidă sunt sigure sau periculoase în timpul sarcinii sau al alăptării. În primul rând, acestea reflectă lipsa unor studii adecvate privind siguranța la om în aceste populații.
NAD+ și precursorii săi nu ar trebui prezentați ca metode aprobate de FDA sau EMA pentru tratarea problemelor legate de sarcină, dezvoltarea fătului, alăptarea sau pentru alte scopuri medicale, cu excepția cazului în care se face referire la un produs medicinal specific aprobat și la o indicație specifică.
Un aport adecvat de vitamina B3 este recunoscut ca un element al unei alimentații echilibrate, inclusiv în timpul sarcinii, însă necesarul nutrițional adecvat nu trebuie confundat cu utilizarea unor suplimente concentrate sau cu doze mari de precursori ai NAD+.
Nu trebuie să începeți, să continuați, să măriți semnificativ doza sau să întrerupeți administrarea suplimentului în timpul sarcinii sau al alăptării fără a consulta în prealabil un obstetrician, o moașă, un farmacist sau un alt profesionist din domeniul sănătății cu calificarea corespunzătoare.
Întrebările referitoare la necesarul individual de vitamina B3, suplimentele prenatale, carențele nutriționale sau produsele legate de NAD+ în timpul sarcinii sau al alăptării trebuie discutate cu specialistul responsabil de îngrijirea prenatală sau postnatală.
Referințe
[1] Shi, H., Enriquez, A., Rapadas, M., Martin, E. M. M. A., Wang, R., Moreau, J., Lim, C. K., Szot, J. O., Ip, E., Hughes, J. N., Sugimoto, K., Humphreys, D. T., McInerney-Leo, A. M., Leo, P. J., Maghzal, G. J., Halliday, J., Smith, J., Colley, A., Mark, P. R., Collins, F., Sillence, D. O., Winlaw, D. S., Ho, J. W. K., Guillemin, G. J., Brown, M. A., Kikuchi, K., Thomas, P. Q., Stocker, R., Giannoulatou, E., Chapman, G., Duncan, E. L., Sparrow, D. B., & Dunwoodie, S. L. (2017). Deficitul de NAD, malformațiile congenitale și suplimentarea cu niacină. New England Journal of Medicine, 377(6), 544–552. https://doi.org/10.1056/NEJMoa1616361
[2] Cuny, H., Rapadas, M., Gereis, J., Martin, E. M. M. A., Kirk, R. B., Shi, H., & Dunwoodie, S. L. (2020). Deficitul de NAD cauzat de factori de mediu sau de interacțiuni genă-mediu provoacă malformații congenitale și avorturi spontane la șoareci. Proceedings of the National Academy of Sciences (Actele Academiei Naționale de Științe), 117(7), 3738–3747. https://doi.org/10.1073/pnas.1916588117