Infuziile cu NAD+ și suplimentele sunt adesea promovate ca ajutor în procesul de slăbire, în principal deoarece NAD+ joacă într-adevăr un rol bine documentat în metabolism. Participarea la procesele metabolice nu echivalează însă cu determinarea pierderii în greutate. Datele din studiile clinice referitoare la această chestiune specifică sunt mai variate și necesită o interpretare mai prudentă decât sugerează numeroasele mesaje de marketing. În acest articol analizăm direct ceea ce s-a măsurat efectiv în studii, inclusiv greutatea corporală, IMC-ul, metabolismul grăsimilor, reglarea nivelului de glucoză din sânge și modul în care afirmațiile privind terapia intravenoasă se încadrează în contextul dovezilor disponibile.
Are NAD+ un efect direct asupra pierderii în greutate?
Cele mai directe date provin din analiza metaregresivă a studiilor controlate randomizate, în care s-a evaluat suplimentarea cu precursori ai NAD+, mai precis cu acid nicotinic și nicotinamidă, în raport cu parametrii legați de masa corporală.
Analiza a arătat că suplimentarea cu precursori ai NAD+ a fost asociată cu o scădere măsurabilă a IMC și cu o creștere a adiponectinei, un hormon implicat în metabolismul grăsimilor și în sensibilitatea la insulină. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat un efect semnificativ asupra masei corporale în sine sau asupra leptinei, un alt hormon implicat în reglarea metabolică [1].
Această distincție este importantă. Scăderea IMC fără o scădere corespunzătoare, semnificativă din punct de vedere statistic, a masei corporale sugerează că efectul observat ar fi putut fi minor și ar fi putut depinde de factori precum compoziția corporală, în loc să reflecte o pierdere clară și semnificativă din punct de vedere clinic a masei corporale.
Analiza a arătat, de asemenea, că rezultatele difereau în funcție de compusul specific. Acidul nicotinic, adică niacina, a avut un efect mai puternic asupra reducerii IMC decât nicotinamida. Efectele păreau, de asemenea, ceva mai puternice la doze mai mari și pe perioade mai lungi de intervenție [1].
Aceste diferențe, care depind de compusul utilizat, se încadrează într-un model mai larg observat în studiile privind NAD+. Precursorii individuali ai NAD+ nu trebuie considerați pe deplin interschimbabili, iar efectul lor poate depinde de compusul utilizat, de doză, de populația studiată și de durata intervenției.
Din acest motiv, afirmația generală conform căreia „NAD+ ajută la slăbit” este prea generală pentru a reflecta cu exactitate dovezile disponibile. Datele sugerează că anumite compuși asociați cu NAD+ pot influența anumiți parametri legați de greutatea corporală sau de metabolism, dar acest lucru nu echivalează cu demonstrarea unei scăderi repetate a greutății corporale.
Într-un studiu separat, randomizat și controlat cu placebo, s-a evaluat ribozidul de nicotinamid la 40 de bărbați obezi cu rezistență la insulină. Participanții au primit 2000 mg pe zi timp de 12 săptămâni [2].
Cercetătorii au observat un efect de mobilizare a grăsimilor, ceea ce înseamnă că NR părea să sporească eliberarea acizilor grași în fluxul sanguin. Acest lucru poate fi interpretat ca un indicator al intensificării degradării sau mobilizării țesutului adipos.
Totuși, acest efect metabolic nu a dus la o scădere semnificativă a greutății corporale pe durata studiului [2].
Acesta este un exemplu elocvent care ilustrează de ce modificările metabolice nu trebuie interpretate automat ca dovadă a scăderii în greutate. Substanța poate influența modul în care organismul gestionează grăsimile sau anumite căi biochimice fără a determina o scădere măsurabilă a greutății corporale.
Cum poate NAD+ să influențeze metabolismul?
Legătura mai amplă dintre NAD+ și metabolism este mult mai bine documentată decât efectul său direct asupra pierderii în greutate.
O metaanaliză a 40 de studii clinice pe oameni, care a inclus 14 750 de participanți, a arătat că suplimentarea cu precursori ai NAD+, analizați ca grup, a redus semnificativ nivelul trigliceridelor, al colesterolului total și al colesterolului LDL în comparație cu grupurile de control [3].
Aceste rezultate sugerează că intervențiile legate de NAD+ pot influența anumiți parametri lipidici.
Îmbunătățirea parametrilor lipidici nu este însă echivalentă cu pierderea în greutate. La o anumită persoană pot apărea modificări ale nivelului trigliceridelor, colesterolului sau al altor biomarkeri metabolici fără o scădere semnificativă a greutății corporale.
Legătura mecanică dintre NAD+ și metabolism are, de asemenea, o justificare biologică.
NAD+ joacă un rol central în producția de energie celulară, participând la reacțiile redox asociate cu glicoliza, ciclul acidului citric și producția mitocondrială de ATP. De asemenea, acesta îndeplinește rolul de substrat esențial pentru sirtuine, care participă la reglarea activității mitocondriilor, la răspunsul celular la stres și la expresia genelor asociate metabolismului [4,5].
Prin intermediul acestor căi, modificările disponibilității NAD+ pot influența, teoretic, modul în care celulele utilizează, stochează și prelucrează substanțele nutritive.
Totuși, fiabilitatea mecanicistă nu se traduce automat într-un efect semnificativ din punct de vedere clinic.
Datele din studiile efectuate pe oameni ilustrează bine acest lucru. În unele studii s-au observat modificări ale parametrilor lipidici, ale IMC-ului, ale mobilizării grăsimilor sau ale sensibilității la insulină, în timp ce scăderea repetată a greutății corporale nu a fost demonstrată în toate studiile.
Prin urmare, NAD+ trebuie înțeles ca un element al biologiei metabolismului, și nu ca o metodă de slăbire cu eficacitate dovedită în mod direct.
NAD+ influențează nivelul glicemiei?
Dovezile privind efectul precursorilor NAD+ asupra reglării nivelului de glucoză din sânge sunt neclare și par să depindă de populația studiată și de compusul specific.
Într-un studiu randomizat, controlat cu placebo și dublu-orb, s-a evaluat administrarea a 250 mg de NMN pe zi, timp de 10 săptămâni, la femei aflate în postmenopauză, supraponderale sau obeze și cu prediabet [6].
Studiul a arătat că NMN a îmbunătățit semnificativ sensibilitatea mușchilor scheletici la insulină, precum și semnalizarea insulinei.
Acesta este un rezultat semnificativ din punct de vedere clinic, deoarece sensibilitatea la insulină reprezintă un element important al reglării glicemiei și al sănătății metabolice.
Este interesant faptul că această îmbunătățire s-a produs fără o creștere detectabilă a conținutului total de NAD+ din mușchi.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, o expresie crescută a unui gen implicat în remodelarea țesutului muscular, ceea ce sugerează că efectul observat nu s-a datorat neapărat doar creșterii concentrației totale de NAD+ în mușchi [6].
Acest rezultat arată că legătura dintre precursorii NAD+ și metabolismul glucozei poate implica mai multe mecanisme care acționează în sinergie, și nu o simplă dependență directă între nivelul de NAD+ și sensibilitatea la insulină.
Un alt studiu a dat rezultate mai puțin favorabile.
Într-un studiu de 12 săptămâni care a inclus bărbați obezi cu rezistență la insulină, cărora li s-au administrat zilnic 2000 mg de ribozid de nicotinamidă, nu s-a constatat o îmbunătățire semnificativă a sensibilității la insulină, producția endogenă de glucoză sau metabolismul general al glucozei [2].
Acest lucru s-a întâmplat în ciuda unei doze mai mari și în ciuda efectelor metabolice măsurabile în alte zone.
Diferența dintre aceste studii poate fi determinată de mai mulți factori.
Într-un studiu s-a utilizat NMN, iar în celălalt NR. Unul a inclus femei aflate în postmenopauză cu prediabet, iar celălalt bărbați obezi cu rezistență la insulină. Studiile s-au diferențiat, de asemenea, prin design, caracteristicile participanților, durata și, probabil, starea metabolică inițială.
Prin urmare, nu se știe dacă rezultatele divergente se datorează diferențelor dintre NMN și NR, dintre femei și bărbați, dintre stadiile tulburărilor metabolice sau altor caracteristici ale populației, sau unei combinații a acestor factori.
Acesta rămâne un domeniu de cercetare încă nerezolvat, nu o concluzie stabilită.
O meta-analiză mai amplă, care a cuprins 40 de studii, a evaluat, pe lângă rezultatele privind lipidele, și concentrația de glucoză pe stomacul gol, oferind date suplimentare obținute de la un număr mult mai mare de participanți și din cadrul unor intervenții diverse [3].
În general, în anumite studii efectuate pe oameni, precursorii NAD+ au îmbunătățit sensibilitatea la insulină sau parametrii legați de glucoză, însă aceste rezultate nu au fost consecvente pentru toate compușii sau populațiile.
Din acest motiv, dovezile disponibile nu susțin afirmația generală conform căreia NAD+ scade nivelul zahărului din sânge.
O interpretare mai precisă este aceea că anumiți precursori ai NAD+ pot influența reglarea glucozei în anumite populații și condiții, în timp ce alte studii bine concepute nu au evidențiat un efect semnificativ.
Terapia intravenoasă cu NAD+ este promovată pentru slăbire și există studii care să confirme acest lucru?
Terapia intravenoasă cu NAD+ este promovată pe scară largă de clinicile de wellness și centrele de terapie intravenoasă în contextul slăbirii, metabolismului, energiei și efectelor anti-îmbătrânire.
Cu toate acestea, dovezile care susțin administrarea intravenoasă pentru aceste indicații sunt mult mai slabe decât datele disponibile pentru precursorii NAD+ administrați pe cale orală.
Revizuirea sistematică din 2026 nu a identificat niciun studiu controlat eligibil care să evalueze efectele administrării intravenoase sau intramusculare de NAD+ în contextul aplicațiilor generale de wellness [7].
Această lacună în ceea ce privește dovezile este deosebit de importantă în evaluarea afirmațiilor referitoare la slăbire.
Majoritatea studiilor efectuate pe oameni, care au analizat masa corporală, IMC-ul, metabolismul lipidelor, sensibilitatea la insulină și mobilizarea grăsimilor, au utilizat precursori ai NAD+ administrați pe cale orală, precum NR, NMN, acidul nicotinic sau nicotinamida [1,2,3,6].
Nu s-au identificat studii controlate care să evalueze în mod direct NAD+ administrat intravenos ca intervenție pentru slăbire.
Aceasta înseamnă că afirmațiile de marketing care leagă în mod specific NAD+ administrat intravenos de pierderea în greutate nu sunt susținute de studii clinice directe privind această cale de administrare, în care reducerea greutății a fost evaluată ca rezultat.
Aceste afirmații par să se bazeze în principal pe extrapolarea studiilor privind precursorii administrați pe cale orală, precum și pe rolul binecunoscut al NAD+ în metabolism.
O astfel de extrapolare trebuie tratată cu prudență, deoarece diferitele căi de administrare pot prezenta diferențe în ceea ce privește farmacocinetica, expunerea, toleranța, schemele de dozare și efectele biologice.
Prin urmare, datele din studiile privind administrarea orală a NR sau NMN nu trebuie generalizate automat la NAD+ administrat intravenos.
La ce ne putem aștepta dacă NAD+ este utilizat în mod specific pentru scăderea în greutate?
Dacă obiectivul principal este pierderea în greutate, datele actuale din studiile efectuate pe oameni sugerează că precursorii NAD+ pot influența anumiți parametri metabolici și cei legați de greutatea corporală, dar nu s-a demonstrat în mod clar și repetat că aceștia au capacitatea de a reduce greutatea corporală.
În unele studii s-a constatat un efect nesemnificativ asupra IMC-ului și a adiponectinei [1].
Alte studii au evidențiat o mobilizare crescută a grăsimilor fără o pierdere semnificativă în greutate [2].
Aceste rezultate diferă semnificativ de tipul de dovezi așteptate în cazul intervențiilor concepute și testate special având reducerea greutății corporale ca obiectiv principal al studiului clinic.
Datele sunt ceva mai coerente în cazul anumitor biomarkeri metabolici.
Metaanaliza amplă menționată anterior a evidențiat o îmbunătățire a nivelului trigliceridelor, al colesterolului total și al colesterolului LDL în studiile care au inclus diferiți precursori ai NAD+ analizați în ansamblu [3].
Un studiu bine conceput privind NMN a evidențiat, de asemenea, o îmbunătățire a sensibilității musculare la insulină la femeile aflate în postmenopauză cu prediabet [6].
Aceste rezultate pot avea o importanță pentru sănătatea metabolică, dar nu ar trebui prezentate ca dovadă că NAD+ determină pierderea în greutate.
Modificările nivelului colesterolului, ale sensibilității la insulină, ale adiponectinei sau ale mobilizării grăsimilor pot apărea fără o scădere semnificativă a greutății corporale.
În mod similar, scăderea IMC-ului nu înseamnă neapărat o pierdere semnificativă din punct de vedere clinic a țesutului adipos, dacă nu este însoțită de măsurători corespunzătoare ale greutății corporale, ale compoziției corporale sau ale nivelului de grăsime corporală.
Prin urmare, dovezile actuale justifică o distincție clară între efectele metabolice și efectele de slăbire.
Precursorii NAD+ pot influența anumite căi metabolice și biomarkeri, dar nu trebuie să ne așteptăm ca aceștia să acționeze la fel ca intervențiile aprobate în mod specific sau validate clinic pentru controlul greutății corporale.
Suplimentarea cu NAD+ nu trebuie, de asemenea, considerată un substitut pentru metodele consacrate de control al greutății corporale, precum modificările adecvate ale dietei, activitatea fizică, intervențiile comportamentale, tratamentul afecțiunilor de bază și terapiile medicale bazate pe dovezi, atunci când există indicații clinice corespunzătoare.
Persoanele care iau în considerare produsele legate de NAD+, în special din motive legate de greutatea corporală sau de metabolism, ar trebui să discute aceste obiective cu un profesionist calificat din domeniul sănătății, în special în caz de obezitate, prediabet, diabet, dislipidemiei, bolilor cardiovasculare sau altor tulburări metabolice.
Limitele dovezilor actuale
- Rezultatul metaregresiei, care indică o scădere a IMC fără o scădere semnificativă corespunzătoare a masei corporale, este complex și trebuie interpretat cu prudență. Acesta nu demonstrează o pierdere simplă sau semnificativă din punct de vedere clinic a masei corporale și necesită confirmare suplimentară [1].
- O parte din datele disponibile se referă la acidul nicotinic și la nicotinamidă, și nu la precursorii mai recenți ai NAD+, precum NR sau NMN. Rezultatele nu trebuie considerate în mod automat ca fiind valabile în mod egal pentru toate compușii.
- Efectele observate în fiecare studiu în parte pot depinde de doză, de durata tratamentului, de starea metabolică inițială, de sex, de vârstă și de precursorul specific al NAD+ studiat.
- Rezultatele privind nivelul glucozei din sânge și sensibilitatea la insulină variază semnificativ de la un studiu la altul. NMN a îmbunătățit sensibilitatea musculară la insulină într-un studiu efectuat pe femei aflate în postmenopauză cu prediabet, în timp ce un alt studiu efectuat pe bărbați obezi cu rezistență la insulină nu a evidențiat o îmbunătățire semnificativă [2,6].
- Cauzele acestor rezultate contradictorii nu sunt încă clare și pot include diferențe legate de relație, populație, sex, starea metabolică inițială, doză sau designul studiului.
- Metaanaliza a 40 de studii privind parametrii lipidici și glicemici a inclus numeroși precursori ai NAD+, printre care NR, NMN, niacina și nicotinamida. Prin urmare, rezultatele acesteia nu pot fi atribuite cu certitudine unui singur compus anume [3].
- Îmbunătățirea nivelului de trigliceride, colesterol, adiponectină, sensibilitate la insulină sau mobilizare a grăsimilor nu înseamnă automat pierderea în greutate sau reducerea țesutului adipos.
- Modificările indicelui de masă corporală (IMC) nu oferă o imagine completă a compoziției corporale și nu ar trebui interpretate ca o dovadă directă a pierderii de grăsime fără măsurători suplimentare.
- Nu s-au identificat studii controlate care să evalueze în mod specific NAD+ administrat intravenos în contextul reducerii greutății corporale sau al efectelor metabolice [7].
- Afirmațiile conform cărora NAD+ administrat intravenos favorizează pierderea în greutate se bazează, așadar, în primul rând pe un raționament mecanicist sau pe extrapolarea rezultatelor studiilor privind precursorii administrați pe cale orală, și nu pe dovezi directe referitoare la terapia intravenoasă.
- Rezultatele studiilor privind administrarea orală a NR, NMN, niacinei sau nicotinamidei nu trebuie generalizate în mod automat la administrarea intravenoasă, intramusculară sau prin alte căi de administrare a NAD+.
- Majoritatea studiilor au avut o durată relativ scurtă, de aceea efectele pe termen lung ale suplimentării cu precursori ai NAD+ asupra greutății corporale, compoziției corporale, reglării glicemiei și sănătății metabolice rămân mai puțin clare.
Mențiune
Articolul are un caracter exclusiv educativ și prezintă o sinteză a cercetărilor științifice. Acesta nu constituie un sfat medical, recomandări privind controlul greutății corporale sau recomandări terapeutice.
NAD+ și precursorii săi nu ar trebui prezentați ca metode aprobate de FDA sau EMA pentru tratarea obezității, pierderii în greutate, diabetului, rezistenței la insulină, dislipidemiei sau a altor boli metabolice, cu excepția cazului în care se face referire la un produs medicinal specific aprobat și la indicația acestuia.
Modificările nivelului de NAD+, ale parametrilor lipidici, ale sensibilității la insulină, ale adiponectinei, ale mobilizării grăsimilor sau ale altor biomarkeri metabolici nu trebuie interpretate ca dovadă a unei pierderi de greutate semnificative din punct de vedere clinic.
Persoanele care doresc să slăbească sau să trateze tulburările metabolice ar trebui să recurgă la metode bazate pe dovezi științifice, adecvate stării lor individuale de sănătate, în loc să se bazeze exclusiv pe suplimentarea cu NAD+.
Înainte de a începe utilizarea unui nou supliment sau a unei noi terapii în scopul reducerii greutății corporale sau al îmbunătățirii metabolismului, este necesar să consultați un profesionist calificat din domeniul sănătății, în special în timpul sarcinii sau al alăptării, în cazul diabetului, al stării prediabetice, al obezității, boli cardiovasculare, boli hepatice, boli renale sau alte afecțiuni cronice, precum și în cazul în care se iau medicamente eliberate pe bază de rețetă.
Referințe
[1] You, B., Gomes Reis, M., Tavakoli, S., Khodadadi, N., Sohouli, M. H. și Sernizon Guimarães, N. (2023). Efectele suplimentării cu precursori ai NAD+ (acid nicotinic și nicotinamidă) asupra pierderii în greutate și a hormonilor asociați: o revizuire sistematică și o analiză de metaregresie a studiilor clinice randomizate controlate. Frontiers in Nutrition, 10, 1208734. https://doi.org/10.3389/fnut.2023.1208734
[2] Dollerup, O. L., Christensen, B., Svart, M., Schmidt, M. S., Sulek, K., Ringgaard, S., Stødkilde-Jørgensen, H., Møller, N., Brenner, C., Treebak, J. T., & Jessen, N. (2018). Un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, privind ribozidul de nicotinamidă la bărbați obezi: siguranță, sensibilitate la insulină și efecte de mobilizare a lipidelor. Revista americană de nutriție clinică, 108(2), 343–353. https://doi.org/10.1093/ajcn/nqy132
[3] Zhong, O., Wang, J., Tan, Y., Lei, X. și Tang, Z. (2022). Efectele suplimentării cu precursori ai NAD+ asupra metabolismului glucozei și al lipidelor la om: o meta-analiză. Nutriție și metabolism, 19, 20. https://doi.org/10.1186/s12986-022-00653-9
[4] Yoshino, J., Baur, J. A. și Imai, S. (2018). Intermediari ai NAD+: biologia și potențialul terapeutic al NMN și NR. Metabolismul celular, 27(3), 513–528. https://doi.org/10.1016/j.cmet.2017.11.002
[5] Covarrubias, A. J., Perrone, R., Grozio, A. și Verdin, E. (2021). Metabolismul NAD+ și rolurile sale în procesele celulare pe parcursul îmbătrânirii. Nature Reviews: Biologie celulară moleculară, 22(2), 119–141. https://doi.org/10.1038/s41580-020-00313-x
[6] Yoshino, M., Yoshino, J., Kayser, B. D., Patti, G. J., Franczyk, M. P., Mills, K. F., Sindelar, M., Pietka, T., Patterson, B. W., Imai, S.-I., & Klein, S. (2021). Mononucleotida de nicotinamidă crește sensibilitatea musculară la insulină la femeile prediabetice. Știință, 372(6547), 1224–1229. https://doi.org/10.1126/science.abe9985
[7] Gallagher, C., & Emmanuel, O. O. (2026). Suplimentarea cu NAD+ pentru combaterea îmbătrânirii și promovarea stării de bine: o revizuire sistematică, realizată conform ghidului PRISMA, a datelor preclinice și clinice. Analize privind cercetarea în domeniul îmbătrânirii, 116, 103057. https://doi.org/10.1016/j.arr.2026.103057